Cu privirea cum îi este și discursul – piezișă și cu gesturi repetitive, ca și cum ar încerca să măsoare ceva invizibil, președintele PSD Bacău, Dragoș Benea, rămâne fidel unui stil deja consacrat: alambicat, greu de urmărit și rareori clar. Tonul său, constant apăsat, pare să sugereze mai mult decât spune, dar se oprește invariabil înainte de a depăși limitele unor tabuuri politice. Chiar și într-un moment festiv, de data aceasta pe o realizare certă în domeniul medical. Discursul susținut în pavilionul Pediatriei, confirmă același tipar: prudență politică maximă, formulări stereotipe și intervenții locale fără substanță reală. Este, de altfel,…