Cu privirea cum îi este și discursul – piezișă și cu gesturi repetitive, ca și cum ar încerca să măsoare ceva invizibil, președintele PSD Bacău, Dragoș Benea, rămâne fidel unui stil deja consacrat: alambicat, greu de urmărit și rareori clar. Tonul său, constant apăsat, pare să sugereze mai mult decât spune, dar se oprește invariabil înainte de a depăși limitele unor tabuuri politice. Chiar și într-un moment festiv, de data aceasta pe o realizare certă în domeniul medical.
Discursul susținut în pavilionul Pediatriei, confirmă același tipar: prudență politică maximă, formulări stereotipe și intervenții locale fără substanță reală. Este, de altfel, stilul care l-a menținut în funcție de-a lungul mai multor etape și conduceri din PSD.
Așteptat ca o posibilă clarificare a poziției sale politice, în contextul în care PSD a semnat moțiunea de cenzură alături de AUR, discursul nu a oferit, însă, nicio direcție concretă. În cele peste 10 minute, europarlamentarul a abordat mai multe teme, fără coerență și fără un fir logic evident.
Debutul a părut promițător, cu o referire la dezbaterea privind apartenența României la Uniunea Europeană și la presiunile asupra politicii de coeziune. Mesajul a alunecat însă rapid într-un amestec de idei despre competiția globală, decalajele tehnologice și necesitatea reconfigurării bugetului european, fără o concluzie clară. Pasajul central al discursului, deși cel mai consistent, rămâne dificil de descifrat, combinând referințe la euroscepticism, priorități bugetare și competiția internațională, într-o formulare care lasă loc interpretărilor.
”De un an și ceva, doi, România se află într-o dezbatere extrem de fierbinte, legată de apartenența sau nu la Uniunea Europeană și vedeți că există un procent din populație destul de mare mare, din ce în ce mai mare din care consideră că României i-ar fi mai bine să fie în afara UE. Tocmai de aceea și asemenea ocazie pe care, ce să vezi, finanțatorul european îl și impune, ăsta este termenul, de fiecare dată trebuie să subliniem rolul și importanța finanțatorului european pentru că și acolo, astăzi, în Parlamentul European, la Bruxelles, se discută, este poate prima data când politica de coeziune traversează un moment mai complicat în sensul că există state net contributoare care vor să treacă politica de coeziune în plan secund – politica de coeziune fiind politica care a generat tipul acesta de investiții și nu numai acesta. În statele de la marginea Uniunii Europene, din zona sudică, din zona estică și există această dezbatere de a trece politica de coeziune in plan secund prioritizând alte domenii care într-adevăr trebuiesc prioritizate pentru că altfel , degeaba dăm ochii peste cap, când constatăm că totuși din punct de vedere al tehnologiei, Uniunea Europeană este departe de alte mari state, în condițiile în care, hai să fiu foarte explicit, Internetul a intrat, bun, în Statele Unite și apoi în Europa, dar după patru decenii China este peste UE la tehnologie. Înseamnă că anumite priorități în interiorul bugetului UE trebuiesc regândite și reprioritizate. Și atunci banii din politica de coeziune din care s au construit secțiile de astăzi, bani de care vorbim acum, încep să devină din ce in ce mai scumpi și competiția pe acești bani va fi din ce în ce mai acerbă în viitorul exercițiu financiar 2028-2034”- sunt exact spusele președintelui PSD.
În rest, intervenția a fost dominată de clișee despre investițiile în sistemul sanitar și rolul finanțărilor europene. Per ansamblu, discursul transmite mai degrabă o ambiguitate calculată: un amestec de europenism, nuanțe suveraniste și critici indirecte, din care fiecare poate înțelege ceea ce dorește.
Un tip de discurs familiar, care spune mult, dar clarifică foarte puțin. S-ar putea spune un discurs tipic PSD.
Gabriel Pop
