Pentru că ”Mesagerul de Bacău” a început să existe oficial odată cu prima zi a primăverii, în această lună vom încerca să onorăm personalități feminine ale acestui județ. Alegerile sunt dificile deoarece nu sunt puține, avem nume de primă mărime la nivel național, european și mondial și de aceea așteptăm de la voi propuneri, sugestii , de ce nu, materiale în acest sens. Astăzi, Narcisa Lecușeanu, o legenda handbalului românesc.
A fost apreciată drept una dintre cele mai valoroase handbaliste ale României. A urcat pe podium la Mondiale şi Olimpiade și a devenit apoi ambasadoarea României la Federaţia Internaţională de Handbal (IHF). Anul trecut a fost realeasă în Comitetul Executiv al forului internațional. În semn de apreciere pentru întreaga carieră sportivă, Sala Sporturilor din Bacău îi poartă astăzi numele.
Născută la Bacău pe 17 septembrie 1976, Narcisa Lecușanu și-a făcut debutul în handbal în anul 1988. Printre cele mai importante titluri obținute se numără cel de campioană mondială de tineret cu naţionala României (1995), vicecampioană mondială cu România la Sankt Petersburg (2005), câștigătoare a Cupei Cupelor EHF cu formația Oltchim Râmnicu Vâlcea (2007) și finalistă a Ligii Campionilor cu Oltchim (2010). A reușit să înscrie 129 de goluri pentru Oltchim, în Liga Campionilor, în 40 de partide, și 302 goluri pentru naționala României, în 116 partide. S-a retras în 2010, la 34 de ani, din cauza unei accidentări la genunchi. Din 2016 a fost aleasă membru component în Comitetul Executiv al Federaţiei Internaţionale de Handbal (IHF).
„Dacă aș fi pictor și m-aș vrea într-un autoportret, m-aș concentra asupra a ce e dincolo de chipul meu. Aș evita orice tușă care exprimă încrâncenare și mi-aș reda, în culori senine, atitudinea pozitivă, proiecția optimistă a unor situații pe care le anticipez, tenacitatea, rezistența la efort îndelungat, grija să nu scap frâiele modestiei… Iar privirea să caute neapărat drumul către sus, în semn de mulțumire lui Dumnezeu”, spune, ca un autoportret, Narcisa Lecușanu, în prefața cărții sale de suflet „Povestea vieţii mele”.
Fosta mare handbalistă povesteşte în această carte multe dintre episoadele care i-au marcat viaţa şi cariera, cunoscute până acum doar de oamenii extrem de apropiaţi.
Nicio piedică nu i-a fost mai înaltă decât dorința de a fi acolo unde a simțit că îi e locul sau timpul. Ea a trecut peste dureri fizice și de suflet, peste teama oricăror provocări, știind că fiecare obstacol o să-i înalțe mai mult zborul.
La vârsta de 10 ani, Narcisa păşea pentru prima dată pe terenul de handbal. Nu era prima din familia sa, deoarece sora sa mai mare făcuse deja pasul către acest sport. „Primul meu antrenor a fost regretatul Cucu Eugen. M-au încântat grupul, atmosfera, faptul că jucam handbal“, spune cea care avea să devină, peste ani, vicecampioană mondială.
Narcisa Lecușanu povestește și despre cel mai greu moment pe care l-a trăit până acum, momentul morții tatălui ei.
„Cea mai grea relatare a fost momentul despărțirii de tata, care a plecat la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sunt sigură că ar fi fost tare mândru să citească aceste rânduri despre noi”, spune Narcisa.
Dincolo de cariera care a inclus aprecieri pe plan internațional, numeroase medalii, titluri și trofee importante, Narcisa Lecușanu spune că marea realizare personală o reprezintă cei doi copii ai ei.
„Momentele venirii pe lume a celor doi copii ai mei, Maria și Iustin, mi-au umplut sufletul. Trebuie să-i mulțumesc soțului meu, Nicolae, că îmi este alături mereu. Nu este ușor să gestionezi, ca femeie, timpul alocat profesiei și cel alocat familiei”, adaugă fosta mare handbalistă.
„Povestea vieţii mele” conține 251 de capitole, printre care 28 de impresii ale unor jurnaliști valoroși, foști colegi din handbal, antrenori, oameni cu care Narcisa Lecușanu a interacționat de-a lungul carierei, precum Radu Naum, Florentina Carcadia, Dr. Hassan Moustafa (Președinte al Federației Internaționale de Handbal), Michael Wiederer (Președinte al Federației Europene de Handbal), Elisabeta Lipă (Președinte al Federației Române de Canotaj) și Ing. Cristian Gațu (Președinte de Onoare FRH).
„Sunt oameni care, odată ce ți-au intrat în viață, îți rămân în suflet pentru totdeauna. Narcisa este unul dintre oamenii pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu că i-am întâlnit. Ne-am cunoscut pe când ea intra în adolescență, iar eu ieșeam, la echipa națională. Seriozitatea, ambiția și simplitatea aceea nobilă, de om frumos, m-au făcut să o îndrăgesc de la bun început și să o simt ca pe o soră mai mică. Am crescut, am evoluat din punct de vedere sportiv și profesional, dar ea a rămas același om nobil și frumos, direct proporțional cu succesul carierei sale impecabile de handbalistă. Fiecare victorie pe care a obținut-o mă făcea mândră de ea, mândră că o cunosc”- Florentina Carcadia.
„Narcisa Lecușanu, lidera handbalului românesc, s-a impus, prin calitățile sale native și printr-o tenacitate continuă, pe tot parcursul lung și dificil al sportului de performanță. […] De atunci și până la plecarea mea din FRH, am continuat colaborarea cu Narcisa și am sprijinit-o, văzând în ea viitorul președinte al FRH”- Ing. Cristian Gațu, președinte de Onoare FRH
„Personalitatea Narcisei Lecușanu este, în egală măsură, dificil și plăcut de analizat, în primul rând că a fost și a rămas o vedetă într-o lume a sportului în care succesul și eșecul orientează opiniile celor de specialitate și ale publicului”- Prof. Adrian Dragnea
„Am înţeles de cât de departe vine. Eforturile uriaşe pentru a trece peste toată zgura anilor de aici, nevoia de acasă, dorinţa de o reuşită pe aceeaşi limbă. Toate amestecate. Narcisa a fost mare pentru mine abia atunci, când am văzut prin ea tot orizontul limpede, după atâtea furtuni”- Radu Naum
Florin Crăciun
