Centrul de Cultură „George Apostu” a găzduit astăzi ediția a VII-a a proiectului „Viața este dulce”, o inițiativă a Colegiului Economic „Ion Ghica” ce îmbină literatura cu gastronomia locală. Evenimentul a pus accent pe patrimoniul culinar băcăuan, explorand istoria dulceții și a alimentelor dulci specifice regiunii.
Deși dialogul a fost unul de înaltă ținută — cu prelegeri captivante despre istorie și nutriție — latură practică a fost mai discretă. Concursul „Bucate de poveste” a venit puține oferte gastronomice, iar prezența producătorilor locali a fost redusă, lăsând un gust de „prea multă teorie”.
În ciuda participării modeste a comercianților, manifestarea rămâne un reper pentru elevii claselor V-XII, reușind să păstreze vie curiozitatea pentru tradițiile dulci ale Bacăului într-un cadru cultural de prestigiu.
”Practic vorbim despre un patrimoniu imaterial, un patrimoniu imaterial pe care îl putem recupera din cărțile lui Radu Rosetti care povestește în amintirile sale despre cum la conacul de la Căiuți se adunau tinerii de pe moșie și împreună cu frumoasa Aglaie Rosetti, mama lui Radu Rosetti, se făceau dulcețurile și compoturile și toate cele care trebuiau păstrate pentru la iarnă. Acest patrimoniu poate fi recuperate și de la bătrânicele noastre care fierbeau perjele pănâ când ele deveneau o materie care să supraviețuiască peste iarnă, erau puse în oale de lut și reaușeau așa să ajungă pănâ în februarie, martie și să facă viața bună și dulce. Și, în același timp, este ceva mai puțin studiat, e vorba de tradițiile orășenești, băcănia aduce ceva esențial pentru tema noastră – adduce sarea dulce, care este zahărul, pentru primii țărani este un miracol aproape, ei nu-I văzuseră pe boieri care aduceau zaharicale Domnului. Și din secolul XIX, străbunii noștri vin de la țară la oraș și cumpără, într-un cornet de hârtie, zahăr și ajunge acasă și împarte nepoților, în palmă, câte o lingură de zahăr”. Muzeograf Iulian Bucur
”Practic vorbim despre un patrimoniu imaterial, un patrimoniu imaterial pe care îl putem recupera din cărțile lui Radu Rosetti care povestește în amintirile sale despre cum la conacul de la Căiuți se adunau tinerii de pe moșie și împreună cu frumoasa Aglaie Rosetti, mama lui Radu Rosetti, se făceau dulcețurile și compoturile și toate cele care trebuiau păstrate pentru la iarnă. Acest patrimoniu poate fi recuperate și de la bătrânicele noastre care fierbeau perjele pănâ când ele deveneau o materie care să supraviețuiască peste iarnă, erau puse în oale de lut și reaușeau așa să ajungă pănâ în februarie, martie și să facă viața bună și dulce. Și, în același timp, este ceva mai puțin studiat, e vorba de tradițiile orășenești, băcănia aduce ceva esențial pentru tema noastră – adduce sarea dulce, care este zahărul, pentru primii țărani este un miracol aproape, ei nu-I văzuseră pe boieri care aduceau zaharicale Domnului. Și din secolul XIX, străbunii noștri vin de la țară la oraș și cumpără, într-un cornet de hârtie, zahăr și ajunge acasă și împarte nepoților, în palmă, câte o lingură de zahăr”. Muzeograf Iulian BucurGabriel Pop
