Dacă vreți să aflați noutăți despre proiectele de infrastructură ale județului Bacău, despre buget, atragerea fondurilor europene sau gestionarea crizelor locale, aveți o singură șansă: să mergeți duminica la biserică. Sau la vreo sfințire de raclă. Asta pentru că, în mod oficial, agenda publică a principalilor lideri ai județului — în special președinta Consiliului Județean și prefectul județului — par să fi înlocuit comunicarea instituțională cu pelerinajul bisericesc (sigur, la fel procedează liderii de partid, parlamentarii, consilierii locali și județeni etc.).
De luni de zile (ani?), jurnaliștii băcăuani se confruntă cu o „secetă” totală când vine vorba de conferințe de presă clasice. Întrebările legitime ale presei primesc, în cel mai bun caz, comunicate de presă sterile sau postări atent regizate pe rețelele sociale, unde comentariile incomode pot fi filtrate rapid. Dialogul direct, viu, în care aleșii și numiții statului trebuie să răspundă în fața cetățenilor, a dispărut aproape complet din peisajul băcăuan.
În schimb, dacă ești atent la transmisiunile religioase sau la slujbele de duminică, îi găsești pe liderii județului în primele rânduri, pioși și mereu în raza obiectivului aparatelor foto. De la hramuri de mănăstiri și sfințiri de troițe, până la tăieri de panglici ecleziastice, prezența oficialilor este garantată.
Nimeni nu contestă dreptul oricărui cetățean — fie el și politician — la libertatea religioasă și la manifestarea propriei credințe. Problema intervine atunci când altarul pare că devine singura tribună de la care aceștia se mai arată comunității, iar haina de credință acoperă pe cea de administrator public.
