Pentru că ”Mesagerul de Bacău” a început să existe oficial odată cu prima zi a primăverii, în această lună vom încerca să onorăm personalități feminine ale acestui județ. Alegerile sunt dificile deoarece nu sunt puține, avem nume de primă mărime la nivel național, european și mondial și de aceea așteptăm de la voi propuneri, sugestii , de ce nu, materiale în acest sens.Astăzi, dr. Maria Meda Angheluș, șefa Secției de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău.
În fiecare dimineață, pe coridoarele Secției de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău începe o luptă tăcută cu timpul. Monitoarele bipăie constant, telefoanele sună, iar medicii se mișcă rapid între saloane și Terapia Intensivă. În mijlocul acestei agitații controlate se află dr. Maria Meda Angheluș, șefa Secției de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Bacău, unul dintre medicii care au transformat cardiologia băcăuană într-un punct de sprijin pentru pacienții din întreg județul.
Fragilă la prima vedere, cu o voce calmă și o prezență discretă, dr. Angheluș contrazice însă orice aparență prin forța interioară și rezistența pe care le cere această specialitate. Cardiologia nu este doar o disciplină medicală, ci o permanentă confruntare cu situații limită: infarct miocardic acut, edem pulmonar sever, embolii pulmonare, tulburări maligne de ritm sau insuficiențe cardiace decompensate. Sunt cazuri care ajung adesea în stare critică, uneori la limita dintre viață și moarte. Dr. Angheluș e acel medic iubită de pacienții săi: „Mi-am dorit să ajut oamenii. A fost un vis al meu să fac cardiologie”, spune medicul cu o sinceritate dezarmantă. „Continui să cred că inima este organul care pulsează și ne ține în viață. Sigur, între vis și realitate există o diferență. Meseria este mult mai solicitantă decât mi-am imaginat, dar secția de cardiologie din Bacău îmi permite să ajut foarte mulți oameni. Până la urmă, legătura cu pacientul contează poate chiar mai mult decât partea științifică”, ne spune cu sinceritate dr. Maria Meda Angheluș.
În fiecare zi, în colaborare cu Terapia Intensivă pentru pacienții cardiaci, echipa coordonată de ea stabilizează cazuri dramatice: pacienți în șoc cardiogen, cu sindroame coronariene acute sau cu decompensări severe ale unor boli cronice. Mulți ajung prin Unitatea de Primiri Urgențe, alții sunt transferați din spitalele mai mici din județ, care nu pot gestiona astfel de situații complexe. Cardiologia de la Bacău a devenit, în timp, un adevărat centru de referință pentru aceste cazuri.
Dincolo de halatul alb, însă, există și o viață personală care trebuie împărțită cu aceeași profesie. Soțul său, cunoscutul medic urolog Alexandru Angheluș, îi înțelege poate cel mai bine ritmul și sacrificiile: „Suntem amândoi extrem de prinși”, mărturisește ea. „Poate din afară nu se vede cât de mult se consumă un medic în viața de zi cu zi. Am marele noroc că am un soț medic. Altcineva ar înțelege mai greu cât timp stai plecat de acasă, câtă implicare cere profesia și cât de puțină atenție reușești uneori să dai familiei”
Medicina nu se oprește însă la ușa casei. Cazurile dificile, deciziile grele și pacienții aflați în suferință rămân adesea în gândurile medicilor mult după terminarea programului: „O prietenă a fost surprinsă să vadă cât de mult ne stresăm noi, medicii”, spune dr. Angheluș. „Ducem acasă toate problemele, toate cazurile grele. Poate și din cauza asta copiii mei nu vor să facă medicină”
În cabinet, medicul observă tot mai des o schimbare îngrijorătoare: bolile inimii apar la vârste din ce în ce mai tinere: „De multe ori vin adulți tineri cu părinții lor la consultații. Dar, din păcate, și ei sunt deja bolnavi. Stresul, fumatul, hipertensiunea netratată – toate duc la evenimente coronariene acute din ce în ce mai frecvente la persoane de 40–45 de ani”
Când vorbește despre pacienți, vocea ei capătă o emoție abia perceptibilă. Pentru dr. Maria Meda Angheluș, cardiologia nu este doar o profesie, ci o responsabilitate profund umană. În fiecare zi, între monitoare, perfuzii și decizii luate în grabă, medicul încearcă să repornească ceea ce este, poate, cel mai fragil mecanism al vieții: inima!
Gabriel Pop
