Astăzi, în lumina blândă a lui 8 Martie, gândurile noastre se îndreaptă către toate femeile lumii – izvoare de viață, de iubire și de speranță.
Actorul Teatrului Bacovia, Valentin Braniște, poet și dramaturg deopotrivă, ne oferă în dar un poem născut din sensibilitate și admirație. Versurile sale, care par uneori să sfideze gravitația, iar alteori să atingă cu finețe cele mai adânci emoții, devin astăzi o reverență în fața feminității.
Vă dăruim și noi aceste rânduri, ca pe o floare de primăvară, tuturor doamnelor și domnișoarelor, celor care luminează lumea prin prezența lor.
La mulți ani, cu primăveri senine în suflet! (G.P.)
Poem
Și pentru că nu mai am cui
să spui mâine
Am să aleg o mamă din
mulțime
O mamă de duminică
Râzând
Plângând
Cântând
Tăcând
Cerșind
Sărbătorind
Dăruind
Spovedind
Călătorind
Născând
În rochie
În blugi
În minijup
În burka
În vestă antiglonț
În halat alb
În vânzătoare de flori
În inteligență neartificială
În operație inestetică
În poză pe marmură
Pentru toate mamele
Care au murit subit
În somn
Fără să-și ia ”La revedere”
Mâine o să scriu felicitări
Alb-negru ca atunci când mă
nășteam
Și era inflație de mame
Atâtea mame se nășteau din
pruncii lor
Că puteai face un arsenal
nuclear
Din energia cânteacului de
leagăn
Și pentru că mâine voi tăcea
Spune-ți voi mamelor care
au venit la incorporare
Că Armaghedonul întârzie
Și e timp de o primăvară la
foc automat
Mamelor care mâine se
nasc
De 8 Martie lăsați-le pruncii
și placenta în pace
E loc pentru toată lumea
Să dea naștere
La flori cu miros de lapte de
martie
Astfel cum să pot înnopta
Într-un uter de Cale Lactee
Cu nume de cod și ID de
femeie.
