… o nouă fractură în societatea contemporană și românească, ieșirea social-democraților din alianța care își propunea să conducă patria prin hățișul geopolitic actual fiind extrapolată, deloc fair-play, la nivelul populației trăitoare. De ce spun asta? Simplu. Suntem aproape 19 milioane de suflete, dintre care 40% din cu drept de vot și l-au exprimat. Asta înseamnă, cu ajustările de număr întreg, cam la opt milioane. Restul? E limpede că au o durere acută – n trei litere despre cei ce candidează sau vor să fie aleși, fie au alte priorități, fie judecă simplu „mie ce-mi iese?“. Mai mult, telenovela alianței de la putere, s-a jucat într-un mare fel pe social media, cu distorsiunile și smintelile ei și care, pentru un ins cu ceva în creieri, nu are mare relevanță. De ce ar avea, atâta vreme cât se rostogolește doar o mică, foarte mică parte din realitatea politică și-n special cea extrasă din sfera șușanelei, bârfei sau tendinței vădite spre discreditare.
Sincer nu am înțeles de ce are nevoie Bolojan de sprijinul populației, exprimată-n social media, după trecerea PSD în opoziție. Cei din stradă nu semnează contracte, nu fac achiziții, nu contribuie la deficitul național. Mai mult, ei nu participă la votul unui eventual vot de neîncredere, asta fiind o chestiune strict parlamentară, din spatele ușilor închise publicului. Ce să facă Bolojan cu susținerea poporului, câtă vreme este imun la criticile populare exprimate prin viu grai. A fost huiduit și-n Moldova, și-n Oltenia și cam peste tot pe unde a apărut. Dacă e să luăm o pregătire în vederea unui scrutin înainte de termen, care ar justifica efortul mediatic de convingere a secvenței nehotărâte de la firul ierbii, din ce știm până în prezent, e cam degeaba, nici AUR nu mai are pe lista de preferințe varianta anticipatelor. Așa că… ? Plus de asta, schimbările, care nu-s tot una cu reformele, nu sunt foarte populare. Poți să-i spui oricui că o să fie lapte și miere după, dar dacă la momentul de față se taie în carne vie, nu ai nici o șansă să scapi neînjurat de mamă. Mai cu seamă dacă măsurile luate sunt filtrate politic și atribuite după plac. Practic, prin ieșirile publice, cei rămași la putere ne fac conștienți că politica de la noi evoluează în jurul unui singur pol, cu două direcții. Cei ce sunt în PSD și cei care-s contra PSD. Ori așa ceva nu-i normal. Apartenența la un construct politic e o chestiune de opțiune personală, care trebuie respectată și nu atribuită gratuit. Ori în piața politicii sunt mai multe oferte, fiecare poate alege. Dar cum să alegi în vreme ce politica este vectorul către îmbuibare, fieful baronilor, raiul combinațiilor, paradisul comisioanelor. Uitați-vă în jur. Vedeți pe cineva cu potențial politic care ar putea prinde un loc pe undeva?
Media vorbește despre criză. Și de faptul că abandonarea bărcii de Grindeanu și compania ar fi principala cauză a declanșării acesteia. Hai să fim serioși. Oare nu a venit vremea să-și asume cineva un pachet de măsuri reale și de bun simț? Pentru că, să nu uităm, un stat este un pachet de legi elaborate… tot de oameni, într-un areal bine definit. Avem mai multe legi care nemulțumesc inclusiv pe cei care se străduie s-o aplice. Și le menținem cu abnegație, în vreme ce sunt puse în pericol stabilități sociale pentru o mare masă de români. Tăierile Bolojan în contextul actual se pot reduce la măsuri contra stângii de tip Gică Contra și nicicum reforme sistemice în plan instituțional, ceea ce doctrinar ar fi liberalism consacrat. Mai este un aspect. Plouă cu înjurături, denunțuri în justiție și alte manopere de profil, dar n-am auzit de vreo recuperare de prejudicii din sumele amețitoare expuse în acele denunțuri ori acțiuni penale. N-am văzut nici un Rolex vândut de stat pentru niște computere de dat la copii dotați. Nici un Lamborghini nu s-a transformat în microbuz școlar, dar aici parcă nu ar fi cazul la ce prețuri s-au achiziționat acestea prin unele locuri. Și exemplele pot continua. Actualul executiv încearcă să ne inducă noțiunea de criză, dar pe banii noștri. Că de acolo taie. N-am auzit de vreo alternativă economică, vreo soluție sustenabilă sau altă manieră de a dezvolta economic această țară. Și nici nu văd o perspectivă, pentru că executivul Bolojan a răspândit criza ca să acopere miza. Miză despre care nu știm mare lucru. Cât despre președinte, mă tem că nu avem ce spune, cu toate că media încearcă să ni-l prezinte într-un anume fel, cam departe de felul său de a fi și acționa.
Așa că țineți minte noul trend în politica mioritică: …sus e miza, jos e criza!
GD PATRAUCEAN
