Centrul de Cultură ”George Apostu” din Bacău se află din nou în centrul unui vârtej administrativ. Primarul Lucian Stanciu Viziteu a inițiat procedurile pentru trecerea instituției de sub tutela Ministerului Culturii sub cea a Consiliului Local. În timp ce edilul invocă discuții avansate la București, conducerea Centrului se declară ignorată, iar spectrul ”intereselor imobiliare” din strada Crângului reapare după decenii de acalmie.
Un istoric al „asediilor” administrative
Tentativa actuală nu este un experiment izolat, ci un ultim episod dintr-o epopee care a început imediat după 1990. Fiecare ”stăpân” al Bacăului a privit cu nesaț spre cele câteva hectare de teren și prestigiul internațional al Centrului.
- Epoca Dumitru Sechelariu (1996-2004): În perioada de maximă expansiune a influenței sale, Sechelariu a încercat să ”lipească” Centrul Apostu de planurile sale de sistematizare a zonei de acord. Argumentul era unul de forță: orașul trebuia să controleze tot ce se află pe teritoriul său. Ministerul Culturii de atunci s-a opus, protejând instituția de viziunile administrative locale de tip ”jupân”.
- Era Romeo Stavarache (2004-2016): Stavarache a dus o bătălie mai subtilă, dar constantă. Sub pretextul eficientizării cheltuielilor publice, a cerut de mai multe ori transferul, vizând integrarea Centrului într-un holding cultural local. S-a lovit de rezistență acerbă a fondatorului instituției, Geo Popa, care a reușit să convingă miniștrii succesivi că autonomia față de Primărie este singura garanție a calității artistice.
- Mandatul Lucian-Daniel Viziteu (Prezent): Edilul actual schimbă tactica. Nu mai este vorba despre forță brută, ci despre ”posibilitate legală” și ”eficiență administrativă”. Viziteu confirmă faptul că a purtat deja discuții cu Ministerul Culturii, sugerând că, spre deosebire de predecesorii săi, ar putea primi „undă verde” din centru pentru a readuce instituția în administrarea orașului.
Scurtcircuitul de comunicare: ”Nimeni nu m-a întrebat nimic”
Deși primarul vorbește despre negocieri la nivel ministerial, realitatea de la poarta instituției din strada Crângului nr. 18 este marcată de o tăcere suspectă. Ovidiu Ungureanu, directorul interimar al Centrului, pune sub semnul întrebării transparența procesului: ”Nu am auzit nimic oficial, nimeni de la primărie nu m-a întrebat ceva în legătură cu o posibilitate de transfer. Am aflat din presă și de pe rețelele de socializare despre acest proiect”, afirmă Ungureanu.
Această prăpastie între declarațiile de la Primărie și ignorarea managementului instituției trădează o abordare pur birocratică, în care „obiectul” transferului este tratat mai degrabă ca un activ imobiliar decât ca un organism viu de cultură.
Miza din culise: Argumente și teme
Tabăra susținătorilor, condusă de primar, mizează pe investiții locale rapide, susținând că bugetul orașului poate moderniza infrastructura mult mai agil decât ministerul. Se invocă o autonomie decizională necesară pentru a integra Centrul în evenimentele mari ale Bacăului, eliminând drumurile la București pentru fiecare aprobare.
De cealaltă parte, criticii avertizează asupra riscului provincializării, temându-se că un centru de rang național ar putea fi transformat într-o anexă politizată a primăriei. Cea mai mare temere rămâne însă miza imobiliară : terenul extrem de valoros din strada Crângului. Odată ajuns în proprietatea locală, destinația aceasta poate fi schimbată mult mai ușor prin votul consilierilor, deschizând poarta către viitoarele dezvoltări care nu au nicio legătură cu arta.
Concluzie: O victorie administrativă sau un eșec cultural?
Dacă Lucian Stanciu Viziteu va reuși să finalizeze acest transfer, va bifa o victorie pe care Sechelariu și Stavarache au urmărit-o fără succes. Însă întrebarea rămâne: va fi o victorie pentru cultura băcăuană sau doar o preluare forțată a unui spațiu care, timp de 30 de ani, a reușit să rămână sau oază de elită, neatinsă de zgomotul politicii locale? Un prim răspuns îl putem afla pe data de 1 aprilie în ședința Consiliului Local – în care o să vedem cine este cel păcălit.
Gabriel Pop
