Un raport întocmit la începutul lunii decembrie 1989, cu mai puțin de două săptămâni înainte de izbucnirea evenimentelor de la Timișoara, arată cum o vizită cu miză economică a fost tratată de Securitate ca o posibilă operațiune de culegere de informații. Accesul la acest tip de documente este posibil după ce Serviciul Român de Informații a făcut publice, în 2023, treisprezece volume rezultate din corespondența purtată cu Comisia „Decembrie 1989” a Senatului României, în anii 1991 și 1992.
Un document al fostei Securități din Bacău, datat 2 decembrie 1989 și transmis către Departamentul Securității Statului – Direcția a III-a București, descrie în detaliu supravegherea unei delegații canadiene venite în județ în legătură cu activitatea cunoscutei Întreprinderi Avicole de Stat Bacău. Documentul poate fi consultat integral la finalul articolului.
Potrivit raportului, vizita avea un scop oficial clar: recepționarea materialului hibrid primit de unitatea avicolă din Bacău de la firma canadiană „HYBRID”, precum și verificarea evoluției unor pui de curcă importați cu 16 săptămâni înainte. Dincolo de această explicație tehnică, nota Securității arată însă că întreaga deplasare a fost monitorizată atent, prin măsuri „informativ-operative”, filaj, surse de interpunere și mijloace tehnice.
Din delegație făceau parte, conform raportului, consulul Canadei la București, specialiști ai firmei canadiene, un funcționar al ambasadei, reprezentanți ai comerțului exterior și un oficial din structurile agricole centrale. Numele apar acoperite în documentul păstrat, însă logica textului este limpede: ofițerii Securității nu priveau această deplasare ca pe o simplă vizită profesională, ci ca pe o situație ce trebuia controlată în detaliu.
Raportul consemnează că discuțiile au avut loc atât la Bacău, cât și la Slănic Moldova, unde a fost organizată o masă de protocol. Consulul canadian este descris drept rezervat, atent să nu iasă din tiparul unei vizite oficiale și fără intervenții tehnice directe în discuțiile de specialitate. Cu toate acestea, autorii documentului notează că diplomatul ar fi manifestat interes pentru întreprindere și pentru conducerea acesteia, apreciind că vizita urmărea, în realitate, cunoașterea unor aspecte din activitatea „AVICOLA” care ar fi fost de interes pentru serviciile de informații canadiene.
Una dintre cele mai relevante părți ale documentului îl vizează pe un reprezentant al firmei „HYBRID” pentru Europa, polonez de origine, despre care se afirmă că a pus „întrebări disimulate” pentru a afla date despre personalul întreprinderii, nivelul retribuțiilor, performanțele în creșterea curcilor și consumul specific de proteine. În interpretarea Securității, astfel de întrebări depășeau cadrul unei discuții comerciale sau tehnice și puteau ascunde o tentativă de obținere a unor informații sensibile.
Nota mai arată că directorul tehnic al întreprinderii ar fi răspuns într-un mod care a prevenit „scurgerea unor date cu caracter secret de stat”. De asemenea, conducerea unității este prezentată într-o cheie elogioasă, specifică limbajului instituțional al vremii, fiind subliniate valoarea profesională a directorului și participarea sa limitată la primirea delegației.
Din perspectivă jurnalistică și istorică, documentul este relevant nu atât prin acuzațiile formulate în el, cât prin mecanismul pe care îl dezvăluie. În decembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de prăbușirea regimului comunist, aparatul de Securitate continua să interpreteze aproape orice vizită externă prin filtrul suspiciunii. Documentul oferă o imagine despre climatul ultimelor zile ale regimului: unul în care nimic nu era considerat inocent, iar orice străin putea deveni, în ochii autorităților, un posibil agent de influență sau de informații.
Alte documente conexe existente în volumele publicate completează imaginea unei epoci în care supravegherea era regulă, nu excepție, inclusiv într-un județ precum Bacăul, cu o puternică componentă economică.
Valentin Bălănescu
Sursa: document din arhiva fostei Securități, transmis de Inspectoratul Județean Bacău către Departamentul Securității Statului, 2 decembrie 1989.
