Sf. Mc. Pantelimon s-a născut în anul 284 d.H., în orașul Nicomidia. La naștere, a primit numele de Pantoleon, care înseamnă ”cel în toate puternic ca un leu”, un nume păgân. El a studiat medicina vremii și a fost creștinat de Sf. Sfințit Ermolae, prăznuit pe 26 iulie, primind numele de Pantelimon, care înseamnă ”cel cu totul milostiv”.
Sf. Pantelimon și-a împărțit moștenirea săracilor, a eliberat sclavii și s-a dedicat îngrijirii bolnavilor. Împăratul Maximian a dorit să-l facă doctorul său personal, dar i-a cerut întâi să renunțe la creștinism. Sfântul a refuzat și, atunci, împăratul a poruncit să fie omorât. El a fost supus la multe cazne dar, grație credinței sale, a rezistat la toate. În cele din urmă, împăratul a ordonat să fie decapitat. Călăul nu a putut să-i taie capul până ce Sf. Pantelimon nu și-a terminat rugăciunea. După ce a căzut capul sfântului, a curs lapte din gâtul lui, trupul său a devenit alb ca neaua, iar măslinul uscat de care fusese legat a înverzit din nou, pe dată, și a rodit fructe.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și mai venerați sfinți ai Bisericii. Pomenit pe 27 iulie, el este numit și ”doctor fără de arginți”, relevându-se prin aceasta că el nu pretindea de la nimeni vreun fel de plată pentru binefacerile săvârșite. Este considerat ocrotitor al medicilor și vindecător al bolnavilor, fiind un model de medic următor lui Hristos. În popor, Sfântul Pantelimon este considerat tămăduitor de boli. Bătrânii spuneau că el este cel care dă roade pomilor. În această zi, se fierb porumbi și dovleci.
Miracolele realizate de Sfântul Mare Mucenic Pantelimon întăresc promisiunea făcută de Mântuitorul Iisus Hristos celor care Îl iubesc: ”cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan, 14;12). Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a vindecat un orb din naștere, precum Mântuitorul a vindecat un paralitic, dar a făcut și alte miracole care străbat timpurile.
O credință de altădată spunea că nu trebuie să lucrezi în această zi, deoarece poți fi trăsnit imediat. Babele știau că trebuie să ducă astăzi colaci la biserică, să nu-l supere pe sfânt.
Se spunea că, de la Pantelimon, se călătorește vara, e începutul toamnei: ”Atuncea iese cerbul din apă și apa se răcește. Atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă și se întâlnește iarna cu vara. Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”.
Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii. E serbat numai ca doliu pentru copaci și flori, căci din această zi încep a cădea frunze de pe copaci și flori. Când vine Pantelimon, prevestește toamna și dă veste cocorilor să plece.
Prin unele sate, în această zi se mâncau mere. Femeile care au copii morți sau rude nu mănâncă mere până în ziua aceasta, deoarece se spunea că nici morții nu pot mânca.
În ziua aceasta, se bat merii în capete, în cer. În dimineața acestei zile, se scutură mărul de aur din rai și copiii ai căror părinți au mâncat mere nu sunt lăsați să culeagă și ei.
M.B.
