Sânpetru de Vară are pereche pe Sânpetru de Iarnă. Despre Sfântul Petru se știe că Îl însoțește des pe Dumnezeu în drumurile sale pe pământ. De asemenea, Sfântul Petru ține Cheile de la Poarta Raiului. În lumea țăranilor de altădată, în ziua Sfinților Apostoli se organizau târguri și se dădea de pomană pentru morți. Se zicea că în ziua de Sânpetru apar licuricii.
Datorită credinței și exemplului oferit peste veacuri creștinilor, viața Sfinților Apostoli merită amintită, pe scurt.
Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-L cunoască pe lisus, purta numele de Simon. Fratele său, Andrei, a fost ”cel întâi chemat” de Iisus Hristos. Chiar dacă Petru s-a lepădat de trei ori de Iisus, prin căință a reușit să-și ispășească o parte din greșeală. După Învierea Mântuitorului, a fost numit apostol al Său. Misiunea sa divină, de a propovădui Evanghelia, l-a dus până la Roma, unde i-a întărit în credinţă pe primii creștini. Sfântul Apostol Petru a scris cele două Epistole care îi poartă numele și care se află în Noul Testament.
În anul 67 d.H., Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, la cererea sa, considerând că nu este vrednic să fie răstignit precum Învățătorul său, Iisus Hristos, cu capul în sus.
Sfântul și Marele Apostol Pavel a fost chemat de Domnul printr-un miracol. El era prigonitor al creștinilor, dar, pe drumul Damascului, a auzit glasul dumnezeiesc care i-a cerut să înceteze călcarea de Lege și să devină un apărător al ei. A propovăduit Evanghelia înaintea neamurilor și împăraților, de la Ierusalim până la Roma. A fost ucis cu sabia, la porunca împăratului Nero, jertfindu-se pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel se cinstesc de Biserica Creștină ca apostolii care au depus mai multe eforturi decât alții în slujirea Sfintei Treimi.
* De ce nu mai cântă cucul la Sânpetru
Cu o săptămână înainte de sărbătoarea Sfinților Apostoli, cucul ba cântă, ba tace. Țăranii de altădată spuneau că pasărea nu cântă de frica lui Sânpetru. O veche legendă amintește de un om, pe nume Cuc, care i-a furat caii lui Sânpetru. În alte variante, Sânpetru era nașul cucului. ”La rugăciunile lui Sânpetru, Dumnezeu a trimis licuricii, ca sfântul să poată vedea urmele cailor furați prin pădure. Nașu-său aleargă mereu după ei, doar, doar o pune mâna pe ei. Atât de mare frică avea cucul că, de vede licuricii noaptea, fuge și de ei, căci i se pare că vine nașu-su cu potera după el”.
O altă legendă amintește că, odată, Sfinții Apostoli erau pe Pământ chiar de ziua lor. În drumul lor, au intrat la o cârciumă, unde au dat peste niște oameni cu chef, care dansau de rupeau pământul. Acei oameni aproape că i-au obligat să joace în horă. Sfinții au jucat până au căzut lați de oboseală. De atunci au hotărât Sfinții ca, de ziua lor, să fie post.
Prin popor umbla vorba că, la Dreapta Judecată, Sfântul Apostol Petru stă foarte aproape de Dumnezeu și este foarte sever cu bețivii.
Prin satele din Moldova, dar și de prin alte regiuni, de sărbătoarea Sfinților Apostoli, femeile mergeau la biserică cu colaci, lumânări, mere dulci sau acre. Cine avea putea duce la biserică zarzăre, colivă de grâu și cât de puțină miere în faguri. Se spunea că nicio femeie nu trebuie să mănânce mere până în această zi, deoarece ar păcătui grav și i-ar supăra pe morți. După această zi, era ridicată interdicția: femeile tinere puteau mânca mere, dar cele bătrâne trebuiau să aștepte până la Sfântul Ilie.
