Adormirea Maicii Domnului, cunoscută popular sub denumirea de Sântămăria sau Uspenia se sărbătorește pe 15 august și marchează finalului postului Sântei Mării.
Sântămăria Mare era considerată cea mai importantă sărbătoare a sezonului cald. În unele zone se spunea că praznicul Adormirii Maicii Domnului este Paștele verii. Aceasta deoarece rânduiala liturgică a praznicului Adormirii Maicii Domnului este asemănătoare cu cea a Învierii Domnului Iisus Christos.
Despre Adormirea Maicii Domnului, adică moartea și înălțarea ei cu trupul la cer, nu se află date în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiția Bisericii, fiind tratată în scrierile a patru părinți orientali (Sf. Modest, Patriarhul Ierusalimului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Gherman al Constantinopolului și Sf. Ioan Damaschin).
În dimineața praznicului, femeile culeg flori pe care le duc la Biserică și împodobesc icoanele, în special pe cea a Sfintei Fecioare Maria. După săvârșirea Sfintei Liturghii, femeile iau câteva din florile cu care a fost împodobită icoana Maicii Domnului și „le puneau la grindă să se usuce, deoarece sunt considerate bune de leac”. Tradiția ne îndeamnă ca în dimineața Sântămăriei, să mergem la biserică, să rugăm preotul să sfințească paosul și coliva. În general, coliva este făcută din struguri, prune şi faguri de miere și este oferită celor săraci. Apoi, femeile merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor. În satele moldave, ziua este importantă ca celebrare a sufletelor morţilor despre care se credeau că s-ar întoarce noaptea acasă pentru a fi ospătate de cei vii. Astfel, femeile merg la biserică cu vin și „coliva de pomană”, în special făcută din colăcei şi vin. Măicuța Domnului este socotită apărătoarea tuturor celor năpăstuiți de soartă, dar şi aceea care se roagă neîncetat pentru iertarea păcatelor celor adormiți.
Tradiții populare de Sântămăria
De Sântămărie Mare, ţăranii, după ce dis-de-dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, se spălau cu apă neîncepută, se închinau la icoana Maicii Domnului şi-i cereau să le dea belşug şi mană la animale; iar pe lupi şi urşi să-i ţină departe de stâne. De Sfânta Maria se interzicea scăldatul în apa râurilor, din cauză că a fost spurcată de cerb. Din bătrâni se știa că după această zi era interzis și dormitul pe prispă. La sate, femeile care descântau, „legau” ciocul păsărilor ca acestea să nu distrugă recolta. Tot acum, în unele zone din țară se tocmeau şi acum pândarii, paznicii care păzesc viile, pentru ca recolta de struguri să nu fie prădată de hoţi şi gospodarii să se bucure de recoltă. Tot de Sfânta Maria Mare, ciobanii coboară oile de la munte, iar bărbații își schimbă pălăria cu căciula, semn că vara-i pe terminate.
Material preluat din Mesagerul de Neamț. Textul integral îl puteți citi aici.
