Biserica Ortodoxă prăznuiește astăzi, 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cunoscută în popor drept „Sfânta Vineri” sau „Vinerea Mare”.
Cine a fost Sfânta Parascheva
Din puținele informații despre viața ei aflăm că sfânta a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat (azi Boiados), în Tracia, pe țărmul Mării Marmara, aproape de Constantinopol, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei erau oameni de neam bun și credincioși. Un frate al său s-a călugărit sub numele de Eftimie și a ajuns episcop la Madite.
Se spune că, la 10 ani, auzind în biserică cuvintele Mântuitorului — „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) —, copila s-a simțit atât de mișcată, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. După un pelerinaj la Sfântul Mormânt, s-a întors în locurile natale. Avea puțin peste 25 de ani când s-a rugat Mântuitorului să-i ia sufletul în Împărăția Sa. A fost înmormântată la malul mării, iar moaștele i-au fost descoperite mai târziu printr-o minune, trupul fiind neputrezit și răspândind bună mireasmă.
Drumul moaștelor
După mutarea sa la Domnul, moaștele au rămas circa 200 de ani în biserica Sfinții Apostoli din Epivat, unde s-au săvârșit multe minuni. Vestea s-a răspândit în tot Balcanii și în Asia Mică, iar credincioși greci, bulgari și români veneau să se închine.
În jurul anului 1235, moaștele au fost strămutate la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar, într-o impresionantă procesiune condusă de mitropolitul Marcu al Preslavului, întâmpinate peste tot cu flori, lumânări și slujbe. Aici au rămas 160 de ani. Din pricina războaielor cu turcii, au fost mutate la Belgrad, unde au stat până în 1521, când orașul a fost cucerit. Patriarhul de atunci a hotărât aducerea lor la Constantinopol, iar de aici au trecut prin mai multe biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).
În 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit datoriile Patriarhiei ecumenice, iar Patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân, i-a dăruit, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei. Racla a fost adusă cu corabia pe Marea Neagră. La Galați, moaștele au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam, de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în biserica mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului. Din 1887, se odihnesc în Catedrala Patriarhală din Iași.
Tradiții de Sfânta Vineri
Ziua de 14 octombrie, praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, este numită în popor „Vinerea Mare”, chiar dacă nu cade întotdeauna vineri. Țăranii de altădată nu coseau nimic în această zi, spunând că te poți îmbolnăvi de ochi și atrage grindina. În nordul Moldovei se credea că toate sărbătorile cuprinse între Vinerea Mare și Cucernicul Simeon (3 februarie) se țineau pentru a feri gospodăriile de foc și vitele de animalele sălbatice.
Calendarul popular consemnează că de la Sfânta Vineri se deschide al doilea sezon pastoral, desfășurat între 14 și 27 octombrie. Tot această zi încheie ciclul celor 12 vinere de peste an care prefațează sărbători importante — Sfântul Andrei (30 noiembrie), Crăciunul (25 decembrie), Stretenia (2 februarie), cei 40 de Sfinți (9 martie), Blagoveștenia (25 martie), Duminica Mare — Paștele, Sânzienele (24 iunie), Sfinții Petru și Pavel (29 iunie), Schimbarea la Față (6 august), Sfânta Maria Mare (15 august), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Ziua Crucii (14 septembrie). Pe 27 octombrie, în unele zone se serbează o altă Sfântă Paraschiva, care împreună cu cea din 14 octombrie formează o sărbătoare dublă numită „Vinerele”.
M.B.
