Declarațiile recente ale ministrului interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, despre viitoarea lege a salarizării vin într-un moment în care presiunea socială este deja ridicată. Medicii, personalul medical și profesorii au avertizat în repetate rânduri că pot reveni la proteste, dacă promisiunile privind veniturile și grilele de salarizare rămân doar la nivel de negocieri.
Ministrul susține că peste 75% dintre angajații din sănătate ar urma să beneficieze de creșteri salariale și că există o variantă „avansată” a legii pentru acest sector. În educație, este invocată o nouă grilă de salarizare, cu aplicare din 2028, inclusiv perspectiva ca salariul unui profesor debutant să ajungă la nivelul salariului mediu brut pe economie. Tot pentru profesori, Ministerul Muncii vorbește despre dublarea plății cu ora.
Problema este că, dincolo de procente și de formulările optimiste, calendarul concret rămâne neclar. Pentru 2027, ministrul admite că nu există spațiu pentru creșterea cheltuielilor, iar măsurile importante pentru educație ar fi împinse spre 2028: ” „Încercăm să vedem dacă putem să oferim această creștere începând cu 2028”, a declarat ministrul. Cu alte cuvinte, pentru angajații care reclamă acum salarii insuficiente și condiții dificile de muncă, răspunsul Guvernului este, deocamdată, că va încerca, ceea nu înseamnă deloc că va și face ceva concret.
Situația este cu atât mai sensibilă cu cât actualul Executiv este interimar. Un ministru interimar poate negocia, poate pregăti proiecte și poate transmite semnale politice, însă nu poate oferi singur certitudinea că viitorul guvern va păstra aceleași angajamente, mai ales în condițiile în care legea salarizării presupune acord politic, adoptare legislativă și resurse bugetare consistente.
În sănătate, unde deficitul de personal, suprasolicitarea și nemulțumirile salariale persistă, o promisiune privind „peste 75%” dintre angajați ridică și alte întrebări: cine sunt cei rămași în afara majorărilor, care vor fi procentele reale și când vor intra efectiv banii în salarii? În educație, amintirea grevei din 2023 și a angajamentelor asumate atunci face ca orice nou termen, plasat în 2028, să fie privit cu rezervă.
Rămâne întrebarea, de bun simț, având în vedere neseriozitatea clasei politice românești, în ce măsură angajamentele anunțate astăzi de ministrul interimar Dragoș Pîslaru pot obliga, în mod real, viitorul guvern să finanțeze și să aplice noua lege a salarizării? Mai ales că Guvernul semnase, în urma unei greve, documente clare privind salariile profesorilor, cu termene la fel de clare, care au fost încălcate cu nonșalanță.
Valentin Bălănescu
