Creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc, în fiecare an, pe 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului, cunoscută în tradiția populară drept Sfânta Maria Mică sau Sântămăria Mică. Este prima mare sărbătoare din calendarul ortodox după începutul Anului Nou bisericesc, marcat la 1 septembrie.
Sărbătoarea amintește nașterea Fecioarei Maria, fiica drepților Ioachim și Ana. Potrivit tradiției bisericești și scrierilor apocrife, cei doi părinți, ajunși la vârste înaintate și lipsiți de copii, s-au rugat neîncetat lui Dumnezeu. Nașterea Fecioarei Maria este considerată răspunsul la rugăciunile lor și începutul pregătirii pentru venirea în lume a Mântuitorului.
„Arată-te, că-mi ești mamă!”, ar fi spus un păcătos Maicii Domnului, potrivit unui cuvânt atribuit părintelui Arsenie Papacioc. Răspunsul este redat astfel: „Arată-te și tu, că-mi ești fiu!”.
Tradiții de Sântămăria Mică
În credința populară, sărbătoarea marchează și începutul toamnei. Bătrânii spuneau că, în această perioadă, rândunelele încep să se pregătească pentru plecarea spre țările calde, iar gâzele și reptilele se retrag în pământ.
Tot de Sfânta Maria Mică, în multe zone se dădea startul culesului viilor, se băteau nucii și începeau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Există și tradiția aprinderii candelei la icoana Maicii Domnului, care este lăsată să ardă pe parcursul zilei de sărbătoare.
În lumea satului românesc, ziua era ținută prin rugăciune și liniște, iar gospodarii evitau muncile grele. Unele credințe populare recomandau să nu se gătească la foc în această zi.
Sărbătoarea este una specială și pentru persoanele care poartă numele Maria, Mariana, Marina, Marin și derivatele acestora, care își serbează onomastica. În anumite comunități din Transilvania, ziua numelui este celebrată însă pe 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. (M.B.)
