În timp ce România așteaptă să vadă dacă are sau nu guvern, politicienii băcăuani s-au întrecut în postări. De-o parte, un PSD-ist cu funcție, Lucian Bogdănel l-a făcut pe Mircea Fechet „scrib” cu amnezie. De cealaltă, liberalul Liviu Alexandru Miroșeanu l-a taxat pe Bogdănel cu porecla celebră și o rețetă de lecitină. Nimic nou sub soarele moldav.
Să recunoaștem: criza guvernamentală e o treabă serioasă. România are nevoie de un executiv, piețele financiare tremură, iar oamenii se întreabă ce urmează. Dar, în Bacău, clasa politică a găsit timp și pentru o mică încălzire pe Facebook. Ca să nu se zică că nu se face politică pe bune.
Bogdănel, primul la start
Lucian Bogdănel, parlamentar PSD, a deschis balul cu o postare în care l-a luat la țintă pe șeful PNL Bacău, Mircea Fechet. A scris că „singurul lucru pe care ne putem baza e consecvența liberalilor în ipocrizie” și l-a acuzat pe Fechet că varsă lacrimi de crocodil pentru „reformele sinistrului Bolojan”.
După care a trecut la inventar: Bolojan a tăiat bursele, a majorat TVA-ul, a impozitat vârstnicii și mamele tinere, iar acum Fechet „insultă deliberat bunul-simț al băcăuanilor de rând”. Concluzia lui Bogdănel: anticipatele nu sunt soluția, ci „finalizarea picajului printr-o sfărâmare cu zgomot de sol”.
Și, pentru că era păcat să nu mai bage un acolo, o tușă finlă și de efect, a sugerat că șeful PNL Bacău suferă de amnezie și are nevoie de lecitină.
Miroșeanu, replica exact pe același ton
Nu a durat mult până când liberalul Liviu Alexandru Miroșeanu a sărit în apărarea șefului de partid. Cu o ironie fină sau limbă ascuțită— să îi zicem — i-a răspuns lui Bogdănel că „persoana rămasă în memoria colectivă a Bacăului ca beneficiar al unei porecle celebre ce amintește de papilele gustative folosite inadecvat” confundă repetiția cu adevărul.
Miroșeanu a mers mai departe: i-a reamintit lui Bogdănel că PSD a avut 36 de ani să facă ceva și a livrat „datorie publică și deficit uriaș„, iar acum, când sunt necesare soluții, membrii PSD „apar cu postările„.
Cât despre Mircea Fechet, a spus Miroșeanu, „e amuzant că unii îi reproșează și că vorbește, și că tace”.
Și, pentru că nu era frumos să lase ultimul cuvânt adversarului, i-a oferit lecitina înapoi: „pentru asta există și lecitină, dar există și arhiva Facebook”.
Ce-ar trebui să conteze, de fapt!
Dincolo de schimbul de replici care ar prinde bine la un roast cu intrare liberă, miza reală e una cât se poate de serioasă: formarea unui guvern care să scoată țara din impas. În loc de dezbateri consistente despre programe economice și soluții parlamentare, băcăuanii au primit un duel epic despre… lecitină și papile gustative pe limbi fine. Poate că, la final, ambele tabere ar face bine să încerce și varianta asta: să stea la masă, față în față, să vorbească și — de ce nu? — să împartă o cutie de lecitină pe din două. Pentru memorie. Și pentru Bacău.
Valentin Bălănescu
