Dintr-un sat din Vrancea, localitatea Tănăsoaia, fără privilegii și fără zgomot, a ridicat un imperiu al muncii, al seriozității și al faptelor. În timp ce alții au făcut promisiuni, el, alături de o armată de muncitori dedicați și echipe de ingineri de elită, a construit kilometru cu kilometru, autostradă cu autostradă.
Această forță colectivă a dovedit că patriotismul se măsoară în beton turnat și în nopți nedormite pe șantier, nu în vorbe mari. Astăzi, Dorinel Umbrărescu este simbolul unui sistem de lucru care produce rezultate. Însă nimic din toate acestea nu s-ar fi realizat fără profesionalismul, rezistența și sacrificiul oamenilor din subordine. Împreună, au ridicat nu doar șosele, ci și încrederea unei națiuni.
Acum, averea personală a lui Dorinel Umbrărescu, unul dintre cei mai mari constructori de autostrăzi din România, este estimată la peste 400 de milioane de euro. În clasamentul Forbes România Top 500, acesta ocupă poziția a 13-a în rândul celor mai bogați români.
Îl cunosc pe Dorinel Umbrărescu de mai bine de 15 ani, când abia începuse să își pună pe picioare afacerea și devenise un personaj venit parcă de nicăieri, fără apartenență politică declarată și fără să râvnească la vreo funcție sau alte privilegii.
Nu are pagină de socializare, nu apare la televiziuni, nu dă interviuri și încă mai vorbește la un telefon mobil cu taste. Cu toate acestea, prin munca și prin rezultatele muncii sale, a ajuns cel mai mediatizat om din România, un paradox viu într-o lume dominată de zgomot și imagine fără substanță.
Cu un trecut de care nu s-a lepădat și nu i-a fost niciodată rușine, fostul tractorist de IAS Podu Turcului din 1990 a reușit să creeze un adevărat imperiu: imperiul UMB. O structură uriașă a cărei adevărată valoare constă în capitalul uman — mii de specialiști, mecanici, ingineri și constructori care lucrează la foc automat.
Asta nu îl face, însă, să se considere un om bogat, nu își petrece concediul în vacanțe cu destinatii exotice și nici măcar nu uită de mâncarea din copilărie.
„Sunt un om obișnuit și singura mea avere este familia. Lucrez de la patru dimineața până la 11 noaptea și nu am timp de distracții sau de hobby-uri. Am o Toyota cu peste 235.000 de kilometri la bord și un elicopter, pe care îl folosesc ca să ajung la șantierele din țară. Pe soția mea nu am plimbat-o nici măcar un metru cu el. Câteodată mănânc fasole cu ceapă și nu-mi este rușine”, îmi spunea, în 2012, Dorinel Umbrărescu.
A debutat în afaceri după 1990 și, cu 28.000 de mărci împrumutate de la un prieten medic, și-a cumpărat două camioane, cu care a început să facă transport internațional. Apoi, cu timpul, și-a mărit parcul auto și a început să participe la licitații pentru contracte de infrastructură în țară. „Nu sunt omul care dacă văd la cineva un ceas nou, eu să-mi iau unul mai scump, numai ca să se vadă că am bani sau ca să mă dau mare. Am muncit de mic și știe să prețuiesc munca”, mai spunea „regele asfaltului”. În apropiere de Adjud, Umbrărescu și-a construit sediul central, un palat evaluat la 25 de milioane de euro, și chiar un orășel special conceput pentru cazarea, confortul și facilitățile angajaților săi – orașul UMB.
Dar nu a curs numai lapte și miere. Poate cel mai greu moment a fost în 2013, când o criză de contracte l-a pus în fața unei decizii dureroase.
Umbrărescu a fost nevoit atunci să se despartă temporar de o mare parte din echipele sale. Însă loialitatea a fost reciprocă: odată cu relansarea marilor proiecte de infrastructură, nucleul dur de ingineri și muncitori calificați s-a reîntors.
Astăzi, Grupul UMB reportează o cifră de afaceri de peste 3 miliarde de euro și un efectiv record de peste 6.700 de angajați, formând cea mai eficientă și sudată „armată” de constructori de pe șantierele României.
În 2013, „regele asfaltului” a fost nevoit să ia cea mai tristă decizie: trimiterea în șomaj a trei mii de oameni. Firmele sale fuseseră ani la rând partenere fidele în proiectele de infrastructură, însă pierderea unor licitații majore a zdruncinat temporar imperiul.
Omul de afaceri se declara atunci profund afectat, gândindu-se în primul rând la dramele celor care își întrețineau familiile din acele salarii: „Eu, probabil, o să mă descurc, dar nu știu ce vor face acești oameni… Mulți dintre ei, cu salariul ăsta, își țineau familiile, copiii, părinții… Sunt foarte necăjit, nu-mi merge bine deloc…”, mărturisea Umbrărescu, incapabil să își explice cum a pierdut contractele deși ofertele sale se clasaseră pe primul loc. Chiar și în acel moment de cumpănă, gândul său a rămas îndreptat către resursa cea mai de preț a firmelor sale: oamenii care sfințeau locul pe șantiere.
Dacă anul 2013 a reprezentat o cumpănă dureroasă, criza globală din perioada 2020–2021 a demonstrat o altă fațetă a managementului marca Umbrărescu. În timp ce cea mai mare parte a economiei mondiale se bloca din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, șantierele lui Dorinel Umbrărescu nu s-au oprit nicio secundă.
Ba mai mult, prin măsuri stricte de protecție a muncitorilor și o organizare militară în bule de lucru izolate direct pe sectoarele de drum, companiile sale au transformat criza sanitară într-un salt incredibil.
În plină pandemie (anul 2020), grupul de firme UMB a reușit performanța unică de a-și tripla cifra de afaceri cumulată, depășind pragul de 2,5 miliarde de lei (peste 500 de milioane de euro). Doar pilonul principal al grupului, Spedition UMB, a crescut de la afaceri de 280 de milioane de lei în 2019 la peste 1 miliard de lei în 2020.
Muncitorii de la UMB au rămas atunci printre puținii români care puteau fi văzuți lucrând zi și noapte sub cerul liber. Această capacitate de a accelera ritmul când alții trăgeau obloanele a convins statul român să îi încredințeze, prin licitații, marile proiecte strategice din anii următori — inclusiv realizarea cap-coadă a celei mai mari părți din Autostrada Moldovei.
Astfel, fără zgomot mediatic asumat, Dorinel Umbrărescu rămâne cel mai mediatizat om din România și demonstrează din nou că drumul spre viitor se construiește doar cu fapte concrete. turnate în asfalt.
Foto/arhiva personală
