Județul Bacău ar putea intra într-o criză sanitare fără precedent, după ce Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubrizare Bacău (ADIS), a eșuat în contractarea unui nou operator de salubritate pentru 65 de localități. Începând cu 2 mai 2026, peste 150 de tone de deșeuri ar putea rămâne zilnic neridicate din municipii precum Onești și Moinești sau din cele 62 de comune afectate, pe fondul expirării contractului cu Romprest.
Cum am ajuns aici? Un film cu final anunțat
Imaginați-vă că știți de un an de zile că pe 1 mai vă expiră contractul la telefon și rămâneți fără semnal. Ce face un om gospodar? Caută altă ofertă cu luni de zile înainte. Ce au făcute ale noastre instituții? Aparent, după documente oficiale, s-au trezit abia pe 17 aprilie. Iată firul evenimentelor, pe scurt și pe șleau.
Somnul cel profund: Deși se știa exact când expiră contractul cu Romprest responsabilii de la ADIS Bacău au tăcut mâlc. Președinta asociației, Nina Chiper, nu a scos un cuvânt public până când cuțitul n-a ajuns la os. Subprefectul Valentin Ivancea confirmă că timpul a fost irosit: „Era absolut firesc ca în cei doi ani să se realizeze un nou contract cu o firmă de salubritate. E o situație atipică, pare să ne oblige să declarăm starea de urgență.”
Panica de ultim moment: Pe 17 aprilie, ADIS și Consiliul Județean dau seama că mai sunt două săptămâni și trimit o scrisoare la Prefectură: „Ajutor, rămânem fără operator!”.
Comitetul de ”urgență: Pe 22 aprilie, după 7 zile, se adună Comitetul pentru Situații de Urgență. Cu doar 9 zile înainte de termenul limită, scoate un plan care sună bine pe hârtie, dar e aproape imposibil în realitate. Actualul președinte ADIS, Sorin Boghiu, admite încurcătura: „Chiar dacă am preluat mai târziu, sunt parte din problemă. E o posibilă criză, ca să spunem așa. Nu cunosc detaliile în amănunt ale întârzierii procedurii de licitație”. Pentru conformitate, publicăm o pagină din Hotărârea publicată de CJSUBacău. 
De ce e situația ”de râsu-plânsu”?
Planul de măsuri prezentat de autorități pare desprins din filmele de comedie, dacă n-ar fi vorba de sănătatea noastră: în prim plan monitorizare, evaluare, identificare, analiză și dispunere. Concret, prea puțin spre deloc, dar apare un sfat l pentru primării: Autoritățile le-au spus primarilor: „Vedeți și voi ce tractoare și oameni există, poate strângeți singuri gunoiul”. Problema e că nicio primărie nu are voie legal să facă asta fără autorizații speciale (primăriilor li se cere să-și inventarieze mijloacele tehnice și umane pentru colectarea deșeurilor, ca și cum ar putea să o presteze o asemenea activitate fără autorizație specifică).
”Licitația” de 30 de minute
Pe 23 aprilie, ADIS a pus un anunț pe site prin care să caute o firmă nouă. Programul este halucinant: pe 28 aprilie la ora 09.00 se depun ofertele, iar la 09.30 se deschid plicurile. Sorin Boghiu (ADIS) se apără: „Asta e procedura legală, nu restrângem participarea niciunui operator. Oricine poate veni, negociem cu orice operator”.
Să fim serioși: nicio firmă de salubritate nu poate să facă toate calculele logistice pentru 65 de localități în 5 zile, decât dacă știa deja dinainte că va urma o asemenea procedură rapidă. Iar dacă știa, întrebarea este de unde.
Care e miza reală pentru omul de rând?
De ce s-a ajuns la acest ”foc automat”? Există două variante mari și late:
Varianta 1: S-au certat la preț cu vechea firmă până în ultima secundă și acum au provocat ”urgența” ca să poată semna cu oricine, la orice preț (pe care îl vom plăti noi în facturi).
Varianta 2: Totul a fost lăsat pe ultima sută de metri special pentru ca nicio altă firmă serioasă să nu aibă timp să participe, lăsând drum liber pentru cine ”trebuie”.
Urmează 1 mai?
Aici e marea necunoscută. Primarul din Moinești, Valentin Vieru , este îngrijorat: „Ne aflăm într-un moment critic. Începând cu data de 2 mai, 65 de localități nu vor mai avea operator. Din toate discuțiile avute, nu suntem siguri că pe data de 2 mai vom avea un operator”.
În loc de o soluție așezată, avem un plan făcut pe genunchi, unde hârtia suportă orice, dar realitatea din teren s-ar putea să miroasă urât de tot. Primarul din Berzunți mizează totuși pe o rezolvare ”politică”: ”Nu cred că se va ajunge la o criză, nu-și va lăsa PSD-ul atâtea localități, vor găsi o soluție de ultim moment” .
O tăcere care miroase a complicitate
Toate aceste semne de întrebare ar fi putut fi evitate dacă una dintre multele instituții implicate — inclusiv ”vigilentul” Comitet Județean pentru Situația de Urgență — ar fi făcut gestul normal de a organiza o conferință de presă. Într-un județ în care transparența pare să fie o opțiune ”de lux”, ar fi fost firesc ca în fața ziariștilor să stea președintele Asociației, executivul și chiar operatorul actual.
Argumentul că aceste conferințe sunt inutile acum, pentru că există ”metode moderne” de comunicare (adică documente seci postate pe site-uri obscure), este de-a dreptul disprețuitor. Când refuzi să comunici date concrete și te ascunzi în spatele unor hârtii care nu explică nimic, dai liber la orice bănuială. Rămâne de văzut cine va ridica nota de plată pentru această grabă suspectă: cetățeanul, prin factură, sau Direcția de Mediu, prin mormanele de deșeuri.
Gabriel Pop
Valentin Bălănescu
