Pentru că ”Mesagerul de Bacău” a început să existe oficial odată cu prima zi a primăverii, în această lună vom încerca să onorăm personalități feminine ale acestui județ. Alegerile sunt dificile deoarece nu sunt puține, avem nume de primă mărime la nivel național, european și mondial și de aceea așteptăm de la voi propuneri, sugestii , de ce nu, materiale în acest sens.Astăzi, Aurora Gruescu, prima femeie inginer silvicultor.
Aurora Gruescu, din Oituz, județul Bacău, a intrat în istorie ca prima femeie inginer silvicultor din lume. S-a născut pe 11 mai 1914 în comuna Oituz, în anul 2000 a intrat în Cartea Recordurilor și este una din cele zece femei din România care au schimbat lumea. Numele Aurorei Gruescu se leagă de primul plan de împădurire naţională din România, stabilit la suprafaţa de 100.000 de hectare.
Deschizătoare de drumuri pentru toate femeile
Aurora Gruescu a fost o deschizătoare de drumuri pentru toate femeile care ulterior au făcut carieră într-o lume a bărbaţilor. De mic copil şi-a dorit să urmeze silvicultura, deşi la acea vreme era un domeniu exclusiv al bărbaţilor. A avut cinci fraţi, iar copilăria şi-a petrecut-o înconjurată de pădure. Era o împătimită a drumeţiilor şi a tot ceea ce însemna contactul cu natura. Unul dintre fraţii ei a devenit silvicultor, iar Aurora Gruescu a decis că acesta va fi şi drumul ei în viaţă. Numele său a intrat și în Cartea Recordurilor și este legat de primul plan de împădurire națională, fixat la suprafața de 100.000 de hectare.
Singura studentă de la Facultatea de Silvicultură
În 1933 a fost admisă la Facultatea de Silvicultură, fiind singura studentă la acea facultate, alături de 130 de băieţi. A stârnit admirația, dar și controverse, mai ales că cei din jur o îndemnau să renunțe. Într-o perioadă marcată de prejudecăți misogine, o astfel de carieră era considerată tipic bărbătească. În ciuda tuturor prejudecăţilor a reuşit să termine facultatea şi din 1938 a început să practice meseria la care visase din copilărie.
De aceeași desconsiderare a avut parte și în timpul regimului comunist, când a fost expropriată, fiind considerată „dușman al poporului”.
A fost, însă, și decorată, apreciată și lăudată. A practicat meseria din 1938 până în 1973, când s-a pensionat. A condus lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Capitalei, a făcut inovații legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor și a publicat în acest sens mai multe articole în „Revista Pădurilor”.
A fost membru de onoare al Societății „Progresul Silvic”, filiala Prahova, membru de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România, al Ministerului Apei, Pădurilor și Protecției Mediului și a fost nominalizată de «The American Biographical Institute» pentru titlul de personalitate a anului 1997. A obținut Medalia de Argint la Expoziția filatelică binațională România-Israel. S-a stins în anul 2005, tot lângă pădure unde şi-a trăit bătrâneţea.
