O asistentă medicală din Bacău, cu o carieră de aproape 27 de ani în cadrul Serviciului de Ambulanță din România, plecată temporar în Marea Britanie, trage un semnal de alarmă dureros cu privire la criza profundă prin care trece sistemul de urgență de acasă.
Cristiana Tatiana Pilat critică dur posibilele tăieri bugetare din sistemul de sănătate, amintind autorităților că „atunci când omul sună la 112, nu sună la economie, ci sună pentru viața lui”.
Într-o confesiune de o rară sinceritate și putere, Cristiana Tatiana Pilat– mamă, fost asistent medical în România și Belgia, cu o carieră construită în Anglia, trage un semnal de alarmă dureros.
Privind de la distanță criza prin care trece sistemul de urgență de acasă, aceasta critică dur tăierile bugetare și veniturile înghețate din Sănătate, amintind autorităților că respectul real nu se mimează prin promisiuni pe hârtie.
“Sistemul de urgență nu stă în clădiri sau în hârtii, ci în oameni. În oameni care răspund la apeluri când alții dorm, care ridică vieți de pe asfalt, care țin în viață o inimă până ajunge la spital. Dacă ei s-ar opri chiar și pentru o singură zi, am înțelege cât de subțire este linia dintre siguranță și tragedie”.
Cristiana Tatiana Pilat pune sub aceeași lupă dualitatea vieții de migrant medical, culisele puterii și suferința ignorată a salvatorilor din prima linie.
Povestea celor două uniforme: „Am plecat temporar, nu cu inima”
După aproape trei decenii de gărzi, nopți albe și mii de vieți salvate în România, asistenta de la Ambulanța Bacău a ales calea străinătății pentru o experiență în sistemul medical din Anglia.
“Sunt o femeie. Sunt mamă. Sunt prietenă. Sunt un om care a învățat din greșeli, care a crescut cu fiecare lecție primită și care a înțeles că adevărata putere nu vine din faptul că nu cazi niciodată, ci din curajul de a te ridica de fiecare dată.
Viața m-a încercat de multe ori. M-a coborât, m-a ridicat, m-a dus prin drumuri pe care nu le-am ales mereu, dar din care am ieșit mai puternică.
Mai ales în viața mea de familie, am cunoscut încercări care m-au făcut să plâng, dar și momente care mi-au umplut sufletul de bucurie. Am râs, am suferit, am luptat. Am trecut prin diagnostice grele și prin perioade în care doar credința și puterea interioară m-au ajutat să merg mai departe.
M-am ridicat de fiecare dată, pentru că viața este un dar și pentru că fiecare încercare are o lecție. Nu am ales întotdeauna drumul ușor, dar am ales să nu renunț.”, mărturisește Cristiana.
Deși astăzi îmbracă o altă uniformă, legătura cu țara a rămas o rană deschisă. „Una poartă povestea celor aproape 27 de ani în Ambulanța din România. Cealaltă reprezintă noul meu început în Anglia. Am plecat cu gândul că, la un moment dat, mă voi întoarce. Dar astăzi, privind în urmă și văzând ce se întâmplă în România, mă întreb ce va mai însemna acea întoarcere. Pentru că am plecat și dintr-un sistem în care, de multe ori, am simțit că munca noastră nu este apreciată la adevărata ei valoare”, mărturisește Cristiana Tatiana Pilat.
Din culisele politicii, lângă oamenii simpli: încercări grele și credință
Parcursul Cristianei nu s-a limitat doar la medicină. A fost formator de voluntari, a profesat în Belgia. La un moment dat a fost chiar.secretar general într-un partid politic.
A cunoscut lideri politici și a stat alături de parlamentari, însă mărturisește că viața a purtat-o prin încercări severe, inclusiv diagnostice medicale grele, pe care le-a depășit prin credință
.„Am stat alături de parlamentari, dar am stat cu aceeași inimă și lângă oamenii simpli, lângă cei săraci și greu încercați. I-am ajutat medical, financiar și sufletește. (…) Nu am ales întotdeauna drumul ușor, dar am ales să nu renunț”, spune Cristiana, ghidându-se după Psalmi:
„Domnul este tăria mea și scutul meu; în El mi se încrede inima și sunt ajutat. (Psalmul 28:7). Astăzi sunt aici prin harul lui Dumnezeu, prin puterea de a merge înainte și prin credința că orice furtună are un sfârșit. Am căzut, am plâns, m-am ridicat și am continuat. Pentru că Dumnezeu nu ne promite o viață fără încercări, dar ne promite că nu vom trece singuri prin ele”.
Salarii blocate la nivelul anului 2018 și promisiuni uitate
Revolta fostului cadru medical explodează atunci când analizează realitatea economică cu care se confruntă foștii ei colegi rămași în țară. În timp ce prețurile și inflația au explodat, veniturile celor de pe Ambulanță au rămas captive în trecut.
„Acești oameni trăiesc o realitate care doare în tăcere: ani de muncă în condiții grele, stres continuu, nopți nedormite- iar în schimb, venituri rămase practic la nivelul din 2018. În fiecare tură există un moment în care un asistent sau un ambulanțier se uită la un om și nu vede «un caz», ci pe cineva drag cuiva. Un tată. O mamă. Un copil. Și luptă, cu oboseala în spate, ca acea viață să nu se termine acolo.”
„Când omul sună la 112, nu sună la economie!”
Mesajul Cristianei Tatiana Pilat se transformă într-un ultimatum adresat clasei politice și societății. Aceasta avertizează că sistemul de urgență nu stă în clădiri sau în hârtii, ci în oamenii epuizați care intră acolo unde toți ceilalți fug: în incendii, accidente sau stop cardiac.
„Înțeleg că România este în criză. Dar Ambulanța nu ar trebui să fie locul de unde se taie. Pentru că atunci când omul sună la 112, nu sună la economie. Sună pentru viața lui! Nu este suficient să îi numim «eroi» dacă în spatele cuvintelor nu există fapte. Salariile noastre nu reflectă pericolele pe care le înfruntăm zilnic. Când sunați la 112, noi răspundem fără ezitare. Astăzi cerem ca și autoritățile să răspundă apelului nostru. Respect pentru personalul de Ambulanță!”
Adevărata întrebare cu care se încheie acest manifest nu este ce s-ar întâmpla dacă serviciile de urgență s-ar opri o zi, ci cât timp mai pot rezista acești oameni să salveze vieți atunci când statul le oferă doar promisiuni de carton.
Foto/ Cristiana Tatiana Pilat
