În urmă cu exact o jumătate de secol, pe 18 iulie 1976, o fetiță de doar 14 ani din Onești bloca computerele Jocurilor Olimpice și rescria, în doar câteva secunde, limitele umane. Cu o bentiță albă și o stăpânire de sine ireală, Nadia Comăneci ateriza perfect la Montreal și obliga o lume întreagă să redefinească perfecțiunea: pentru prima dată în istoria sportului mondial, tabela electronică afișa nota maximă sub forma unui „1.00” de necrezut.
Câteva secunde mai târziu, lumea sportului nu mai era aceeași. Nadia Comăneci tocmai inventase perfecțiunea, transformând o copilă din România într-un mit universal și în prima sportivă de 10 a planetei.
Exercițiul Nadiei a fost o explozie de grație, tehnică impecabilă și un curaj orbitor. Aterizarea, perfect înfiptă în saltea, a lăsat publicul fără suflare. Câteva clipe mai târziu, pe tabela electronică a apărut o notă absurdă: 1.00. Computerele epocii fuseseră programate să afișeze maxim 9.95; oficialii olimpici consideraseră nota 10 o imposibilitate matematică.
Regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu a descris acele momente de uluială general[: „În momentul în care a apărut 1.00, toți comentatorii erau uimiți, nu înțelegeau ce se întâmplă, se uitau unii la alții, până când crainicul arenei de la Montreal a anunțat în limba franceză că nota este 10. În acel moment, au izbucnit uralele și comentatorii și-au dat seama că sunt martorii celei mai mari performanțe din istoria gimnasticii feminine mondiale”.
Vibrația din sală și trăirile comentatorului au rămas întipărite în memorie.„Publicul oftează la fiecare element de mare dificultate al Nadiei Comăneci. Auziți cum vibrează sala. Flash-urile clipesc neîncetat și Nadia iese și stă. Foarte bună aterizarea. Excepțional exercițiul Nadiei Comăneci. Parcă niciodată inimile noastre nu au vibrat cu atâta emoție ca în fața acestei prodigioase demonstrații de artă a unei fetițe de 14 ani. Nadia Comăneci, un nume familiar nu doar iubitorilor de sport din România, ci și celor din întreaga lume. 10. A treia notă de 10 la paralele pentru Nadia Comăneci. Fantastic!”
Șapte pași spre nemurire
Montrealul a devenit primul loc din lume unde cifra 1 a însemnat, de fapt, 10. Nadia nu s-a oprit la o singură minune; a obținut nota maximă de șapte ori în timpul acelei competiții, plecând acasă cu trei medalii de aur (individual compus, bârnă și paralele), una de argint (cu echipa) și una de bronz (la sol).
În spatele zâmbetului timid și al medaliei de la gât se ascundea însă o muncă titanică, începută la Onești la vârsta de 6 ani. Chiar și pentru un „fenomen natural”, perfecțiunea a cerut sacrificii enorme, confirmate chiar de Nadia.„Ca să concurezi într-o formă absolut perfectă și să nu te doară ceva nu știu dacă există”.
Nadia a continuat să domine gimnastica, adunând încă patru medalii la Olimpiada de la Moscova din 1980 (două de aur și două de argint), în ciuda unor arbitraje controversate. Cristian Țopescu își amintea nedreptatea de la bârnă: „Acolo, la bârnă, la capătul unei ezitări, Nadia Comăneci a fost depunctată de arbitri în asemenea hal, dacă pot spune, încât a pierdut locul întâi în concursul individual compus în favoarea gimnastei sovietice Elena Davîdova”.
În perioadele de tensiuni cu antrenorul Béla Károlyi, cel care i-a fost sprijin a fost Gheorghe Gorgoi. Acesta a ghidat-o nu doar în sală, ci și în viața cotidiană din România comunistă. „Nadia Comăneci a fost un fenomen natural. Eu am fost un fel de tată. Eu am făcut-o pe Nadia să citească prima carte, „La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu. Eu am fost omul care a dus-o pe Nadia prima dată la teatru”, mărturisea Gheorghe Gorgoi.
Nadia s-a retras din activitate cu un palmares legendar de 25 de medalii olimpice, mondiale și europene, fiind singura gimnastă de pe continent care a păstrat definitiv Cupa Europeană după trei victorii consecutive. Viața din spatele Cortinei de Fier a devenit însă sufocantă. Cu mai puțin de o lună înainte de Revoluția din 1989, „Zeița de la Montreal” a trecut ilegal granița, lăsând totul în urmă pentru a lua viața de la capăt în America.
Astăzi, numele ei nu reprezintă doar un succes din trecut, ci un etalon universal. Nadia rămâne fetița care a obligat calculatoarele să se încline în fața talentului uman și care a determinat o generație întreagă de părinți să-și boteze fiicele cu numele ei, din dorința de a atinge, măcar puțin, din magia de la Montreal.
Cum a descris planeta „Zeița de la Montreal”
Performanța istorică a Nadiei Comăneci din 18 iulie 1976 a declanșat un seism jurnalistic pe toate continentele. Pentru prima dată, jurnaliștii sportivi de pe mapamond au rămas fără epitete în fața unei copile de 14 ani. Publicații uriașe din Statele Unite, Regatul Unit, Franța și restul lumii au dedicat primele pagini performanței care a blocat computerele elvețiene.
The New York Times (SUA): Cotidianul american a numit-o pe româncă o „mașinărie fin acordată”, dar de o grație hipnotizantă: „Abilitățile ei au fost mult mai uimitoare decât ale oricărei rivale. Acest copil a adus o perfecțiune înghețată, devenind instantaneu un superstar internațional, suspendat parțial în aer.”
Associated Press (SUA): Agenția americană de știri a pus accentul pe uluirea generală a publicului de la Montreal: „O fetiță din România a transformat imposibilul în realitate. Ea a oferit singurul lucru pe care sportul modern nu credea că îl va mai vedea vreodată: perfecțiunea absolută.” AP a numit-o ulterior pe Nadia „Sportiva Anului” la nivel mondial.
The Guardian (Marea Britanie): Britanicii au subliniat neputința tehnologiei în fața geniului uman: „Tabela electronică a respins nota de 10 puncte pentru că era un precedent neprevăzut la Jocurile Olimpice. Dar chiar și un computer rece a putut fi convins să accepte progresul uluitor al sportului.”
L’Équipe (Franța): Jurnaliștii francezi au fost cei care i-au definit cel mai plastic statutul, titrând pe prima pagină: „Nadia Comăneci – Zeița de la Montreal”. Ei au descris exercițiile româncei ca fiind „o poezie în mișcare, o ruptură definitivă cu tot ceea ce știam despre limitele fizice ale corpului uman.”
Revista TIME (SUA): TIME i-a dedicat coperta, un statut rezervat marilor lideri planetari sau geniilor științifice. Pe prima pagină stătea scris simplu: „Ea este perfectă”, descriind modul în care zborul ei pe paralele a oprit, preț de câteva secunde, respirația întregii planete.
Sursa Foto: gettyimages, Nadia Comaneci/facebook
