Pentru scriitorul și exploratorul Doru Ciucescu, pragul de 80 de ani nu este un motiv de repaus, ci o simplă escală între două mari expediții. Cu o energie care sfidează trecerea timpului, acesta și-a transformat întreaga existență într-o călătorie continuă, convins fiind că „pentru călătorul învederat, casa nu e decât un mic popas între drumuri”. Recent întors din Asia și pregătit deja pentru America Centrală, autorul consolidează statutul cel mai prolific scriitor-călător pe șapte continente din literatura universală.
Rădăcinile acestei pasiuni se află în copilărie și în dragostea pentru cunoaștere moștenită din familie. „Mi-a plăcut foarte mult să călătoresc, pasiune luată de la mama mea, care a fost și profesoară de geografie. Încă de mic eu știam de marele recif de corali, despre Marele Canion, iar după ce am ieșit la pensie, am avut timpul necesar să călătoresc în lume și să scriu cărți despre locurile și țările vizitate”.
Ceea ce îl distinge pe Doru Ciucescu în peisajul literar este contactul direct, fizic, cu destinațiile despre care scrie. Deși admiră legenda Jules Verne, scriitorul român punctează o diferență esențială dintre ei: ”Jules Verne este pe primul loc cu 57 de cărți de călătorie antume, și încă 5 postume, dar el nu călătorit decât în două continente, Europa și Africa. Deci el a scris multe cărți din biroul lui. Eu am vizitat cele șapte continente, și am călătorit în 142 de țări”.
Deși aceste performanțe uluitoare constituie un record mondial de necontestat, omologarea oficială în Cartea Recordurilor întârzie din motive birocratice: „Aceste rezultate constituie un record care nu a fost încă omologat pentru că nu există categoria ”scriitor-călător în șapte continente”.
Ultima sa aventură, desfășurată în luna aprilie, a fost o marcată de tensiunile momentului. Traseul prin Mongolia, Coreea de Sud, Thailanda și Laos a fost pus sub semnul întrebărilor de logistica existentă în zonă de conflict. „Problema cea mare a fost cum ajung în Extremul Orient, având în vedere unele linii aeriene și-au oprit călătoriile. Am trecut la 300 de km de Iran, adică eram potențial în bătaia dronelor”, povestește scriitorul.
Notele sale de drum surprind contrastele fascinante ale lumii moderne. Despre Mongolia spune că l-au uimit „curățenia, oamenii deschiși și mulți tineri care cunoșteau limba engleză mai bine decât limba rusă”, în timp ce despre Laos notează că în această țară „cu o infrastructură precară, se observă vizibil sărăcia, iar capitala are doar câteva clădiri monumentale, în rest fiind modestă”.
Privirea sa este însă ațintită deja spre viitorul apropiat. În luna iunie Doru Ciucescu nu vrea să stea acasă si pleacă din nou, între 19-29 iunie, peste țări și mări, tocmai în America centrală în câteva state insulare din Marea Caraibelor aflate intre Cuba și Venezuela. Riscurile meteorologice nu îl descurajează, deși este conștient de ele: ”Din iunie până in noiembrie este și zona uraganelor în zonă, pentru că Marea Caraibelor se încălzește suficient de mult, având loc acest fenomen distrugător. Eu sper să nu înceapă mai devreme și să pot face această călătorie”, spune călătorul nostru.
Această neobosită sete de orizonturi noi rămâne, la 80 de ani, cea mai frumoasă lecție de viață a ”călătorului învederat” Doru Ciucescu.
Gabriel Pop
