Alte două documente din arhiva făcută publică a Securității din Bacău, în 19 decembrie 1989, oferă o imagine rece și revelatoare a rupturii dintre realitatea din stradă și mecanismul represiv al statului. În timp ce la Timișoara revolta împotriva regimului Ceaușescu escalada, în Bacău, dar nu numai, aparatul de securitate continua să funcționeze ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat: identifica, avertiza și supraveghea „elemente dușmănoase”. Cel puțin așa apare în documentele puse la dispoziție unei comisii de ancheta. Materialele publicate în Mesagerul de Bacău despre celelalte documente din decembrie 1989 le puteți citi aici, aici și aici.
Un poet, o percheziție și 6.440 de versuri „periculoase”
Primul document consemnează cazul unui poet din Târgu Ocna, intrat în atenția Securității pentru „poezii cu conținut tendențios, interpretabile”. În urma unei percheziții domiciliare, sunt ridicate 97 de file, însumând 6.440 de versuri.
Operațiunea nu se oprește la confiscare. Urmează avertizarea oficială, în prezența organelor de Miliție și a Procuraturii Militare, iar persoana vizată este pusă să semneze un angajament scris: să nu mai producă și să nu mai difuzeze astfel de texte. Limbajul documentului este standard pentru epocă: „influențare pozitivă”, „stabilirea reacției”, „urmărire informativă”. Tradus, înseamnă presiune, intimidare și control continuu.
În plină prăbușire a regimului, Securitatea din Bacău investea resurse în reprimarea unui poet.
„Influențare pozitivă” pentru foști condamnați și „denigratori”
Al doilea document extinde tabloul. Nu mai este vorba doar despre un caz singular, ci despre o categorie întreagă de persoane considerate problematice.
Un bărbat de 28 de ani este monitorizat pentru „comentarii denigratoare la adresa orânduirii socialiste” și „preocupări de stabilire ilegală în străinătate”. După avertizare, Securitatea notează satisfăcută că acesta „și-a corectat comportarea”.
În același document apare și cazul unui bărbat eliberat în baza Decretului 11/1988, condamnat anterior pentru omor. Chiar și în această situație, interesul nu este reintegrarea socială, ci „comentariile negative” și potențialul de a afecta „interesele statului”.
Formula-cheie se repetă: „s-a trecut la influențare pozitivă”.
Nu există nicio referire la contextul național tensionat. Cel puțin nu în acest document. În altele sunt pomenite greutățile în aprovizionare cu materii prime, întreruperile de curent electric. Aici nu ai nici un semn că regimul ar fi în pericol. Prioritatea rămâne aceeași: controlul discursului și al intențiilor.
Documentele arată cum funcționa mecanismul. Securitatea își propune „instruirea și dirijarea surselor de informare” pentru clarificarea suspiciunilor în mai multe cazuri.
Cu alte cuvinte, rețeaua informativă era activă, alimentată și orientată în continuare. Se caută noi persoane „pretabile” pentru a fi introduse în evidență, se menține colaborarea cu alte structuri și se pregătesc noi acțiuni.
Este imaginea unui aparat care nu doar că nu se oprește, dar își continuă rutina birocratică impecabil, în timp ce regimul pe care îl servește se clatină. Rămâne întrebarea, câți dintre aceștia ne dirijează destinele și acum.
Bacăul, între normalitate falsă și control total
Citite împreună documentele conturează un paradox puternic. Pe de o parte, în vestul țării începe revoluția. Pe de altă parte, în Bacău, Securitatea funcționează ca într-o zi obișnuită de lucru: face percheziții pentru poezii, monitorizează „comentarii” și instruiește informatori. Nu există panică în documente. Nu există semne de retragere sau de adaptare. Dimpotrivă, tonul este calm, tehnic, sigur pe sine. Această discrepanță spune mai mult decât orice analiză: sistemul era atât de rigid încât continua să aplice aceleași proceduri chiar și în momentul în care știa că realitatea îl depășea.
19 decembrie 1989 nu este doar o dată din calendarul Revoluției. Este și momentul în care, în paralel, două Românii coexistau. Una în care oamenii ieșeau în stradă și sfidau regimul. Alta în care Securitatea încă inventaria poezii, „corecta comportamente” și activa rețele informative.
Valentin Bălănescu
