Ministerul Educației a adus în dezbatere publică un document ( vezi aici )prin care propune un nou profil pentru directorii de școli, care sună bine pe hârtie, dar care stârnește temeri în cancelarii. Și zâmbete, dacă raportezi cerințele la realități. Cinci competențe generale, 20 specifice și un limbaj atât de academic încât ai impresia că nu e vorba de școală, ci de conducerea unei corporații sau a unui ONG.
Pe scurt, viitorul director trebuie să fie de toate: lider vizionar, specialist în date și statistici, mediator de conflicte, manager financiar, organizator de proiecte și, mai nou, „fundraiser” – adică omul care face rost de bani. Pentru că, se pare, pe lângă lecții și hârtii, directorul trebuie să mai aibă și talent de a convinge sponsori să bage mâna în buzunar pentru școală.
Toate aceste cerințe vin peste realitatea din teren: mulți directori au și ore la catedră, iar birocrația crește de la an la an. Raportări, situații, tabele, strategii – toate trebuie completate „pe date relevante”, preferabil și „empirice”, ca să sune bine în documente.
Noutatea care stârnește cele mai multe reacții este partea de fundraising. Oficial, directorul ar trebui să atragă resurse din comunitate. Neoficial, sistemul funcționează de ani buni pe contribuțiile părinților, prin asociații. Diferența? Acum pare că se pune și în fișa postului.
În aceste condiții, directorul ideal devine un fel de hibrid: profesor dimineața, manager la prânz, contabil după-amiaza și, la nevoie, vânător de sponsori. Rămâne de văzut câți vor reuși să bifeze toate aceste roluri fără să transforme școala într-un permanent exercițiu de „management strategic” pe hârtie.
Valentin Bălănescu
