Profesorul Doru Ciucescu a revenit pe continentul african în perioada 18–26 februarie 2026, călătorind în Angola și Mozambic — două foste colonii portugheze care și-au dobândit independența în 1975.
Africa ocupă un loc central în biobibliografia sa: din cele 46 de volume de călătorie publicate, șapte sunt dedicate acestui continent, iar dintre cele 138 de țări vizitate, 21 sunt africane.
La fiecare interviu, profesorul-călător băcăuan ne amintește că „pentru mine, călătoria rămâne, dincolo de statistică și recorduri, o formă de cunoaștere și un mod de a înțelege lumea prin contact direct, prin dialog și prin experiență trăită”.
– Domnule profesor, din nou pe drumuri pentru o anumită perioadă, de această dată în Africa, un continent pe care vă place să-l vizitați în ultima vreme. Unde, de această dată?
-În primul rând, vă mulțumesc pentru acest interviu, cu atât mai mult cu cât mass-media m-a ignorat aproape un an de zile, mai precis din aprilie 2025, când revista „Ateneu” mi-a publicat articolul „Plăcerea de a descoperi, firul roșu al parcursului meu de scriitor”.
Cu toate acestea, dețin, de exemplu, un record încă neomologat în literatura universală, la categoria scriitori-călători în șapte continente: 46 de cărți de călătorie. În plus, am două priorități în literatura română: sunt primul scriitor-călător în șapte continente și primul scriitor care a survolat Pământul cu avioane comerciale.
Africa ocupă, într-adevăr, un loc aparte în biobibliografia mea. Din cele 46 de volume de călătorie, șapte sunt dedicate acestui continent:
- „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”;
- „Călătorie în… pandemie, prin Africa – Libreville, Accra, Abidjan, Dakar, Bamako”;
- „Kenya, safari, cinci animale mari, vânate cândva de Ernest Hemingway”;
- „Africa de Sud, Zimbabwe, Zambia, de la Capul Bunei Speranțe la Cascada Victoria”;
- „Namibia, Botswana, de la Oceanul Atlantic la fluviul Limpopo”;
- „Tanzania, Uganda, de la coralii din Oceanul Indian la gorilele din jungla Bwindi”;
- „Rwanda, Burundi”.
Pe de altă parte, din cele 138 de țări în care am călătorit, 21 se află pe continentul african: Africa de Sud, Algeria, Angola, Botswana, Burundi, Coasta de Fildeș, Egipt, Gabon, Ghana, Kenya, Mali, Maroc, Mozambic, Namibia, Rwanda, Senegal, Tanzania, Tunisia, Uganda, Zambia și Zimbabwe.
Cea mai recentă călătorie pe continentul Nilului și al Saharei am realizat-o în perioada 18–26 februarie 2026, în Angola și Mozambic.
–Ce vă atrage la continentul african, în general? Cum sunt oamenii, care le sunt obiceiurile, cum ne văd pe noi, oamenii albi? Sunt resentimentari pentru anii de colonialism, pentru faptul că noi suntem mai bogați, poate mai privilegiați?
-Africa va rămâne toată viața în inima mea. Între 2 octombrie 1982 și 3 septembrie 1985 am fost detașat de la Institutul de Învățământ Superior din Bacău la o instituție de învățământ superior din Algeria. Ulterior, în perioadele 3 octombrie 1994 – 30 august 1997 și 2 octombrie 1998 – 30 august 2000, am fost detașat de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău la instituții de învățământ superior din Maroc.
Aceste experiențe mi-au oferit șansa de a vorbi fluent limba franceză și de a înțelege mai bine lumea, în general, și lumea islamică, în special.
Continentul african a fost colonizat aproape în întregime de Belgia, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia și Spania. Este firesc ca, în anumite spații, resentimentele față de foștii coloniști sau urmașii acestora să mai persiste, într-o formă sau alta.
În Angola și Mozambic, de pildă, partidele dominante încă din 1975 – anul proclamării independenței față de Imperiul Portughez – sunt cele care au luptat pentru eliberare: Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (MPLA) și Frontul pentru Eliberarea Mozambicului (FRELIMO).
România nu a avut colonii în Africa sau în alte continente, astfel încât nu am resimțit, personal, ostilități generate de un trecut colonial.
Cât privește sărăcia din Africa, aceasta este consecința unei moșteniri coloniale dificile, dar și a unui nivel ridicat al corupției. De exemplu, indicele percepției corupției este de 32/100 în Angola și 21/100 în Mozambic, comparativ cu 45/100 în România.
– Cum vedeți evoluția economică și socială a continentului în următoarele decenii? Există modele de dezvoltare locală care v-au impresionat?
Dezvoltarea economică și socială depinde, în mare măsură, de investiții, inclusiv străine. În Angola și Mozambic, în opinia mea, acestea au fost și sunt încă reduse. Am observat străzi purtând numele unor figuri emblematice ale comunismului – Vladimir Lenin, Karl Marx, Friedrich Engels – și am auzit lozinci precum „Angola nu este de vânzare” („Angola não está à venda”) sau „Mozambicul nu este de vânzare” („Moçambique não está à venda”), formule care exprimă o anumită reticență față de capitalul străin.
–Există asemănări între mentalitatea românilor și cea a africanilor?
Există, în anumite cazuri, o nostalgie comună față de modelul statului socialist, când mulți trăiau într-o formă de egalitate, dar în sărăcie.
Astăzi, în Angola și Mozambic, sărăcia este vizibilă și profundă; sute de oameni dorm pe trotuare. Mi s-a întâmplat să fiu abordat de persoane care s-au oferit, contra cost, să-mi poarte geanta de umăr sau chiar bastonul de călător.
Ca o observație personală, în cele 138 de țări vizitate nu am întâlnit o zicală echivalentă cu expresia românească „Să moară și capra vecinului”.
-Ce țări din Africa v-au mai rămas de văzut?
Lista este încă lungă: Republica Democratică Congo, Sudan, Libia, Ciad, Niger, Etiopia, Mauritania, Nigeria, Sudanul de Sud, Somalia, Republica Centrafricană, Camerun, Republica Congo, Burkina Faso, Guineea, Malawi, Eritreea, Benin, Liberia, Sierra Leone, Togo, Guineea-Bissau, Lesotho, Guineea Ecuatorială, Djibouti, Eswatini și Gambia.
– Veți scoate, desigur, noi volume despre experiențele pe care le-ați avut în aceste zile pe continentul negru.
-Spre sfârșitul lunii martie 2026 va apărea volumul „Angola, Mozambic, de la Oceanul Atlantic la Oceanul Indian”, la Editura Rovimed Publishers, în colecția „Călătorii în șapte continente” – cea mai numeroasă colecție de cărți din literatura română, cu denumire și emblemă proprie, având un singur autor.
– Ce călătorii vă propuneți pentru 2026?
În 2026 îmi propun să revin în Africa – Eswatini, Lesotho și Malawi – și să explorez câteva destinații asiatice: Coreea de Sud, Laos, Mongolia și Thailanda.
Gabriel Pop
