Dacă ai răbdare să citești un banal proiect de hotărâre al Consiliului Județean, care vorbește despre o cotizație achitată către o asociație, și apoi mergi mai departe cu documentarea, căutând date publice, poți afla lucruri interesante despre un mecanism care permite liderilor politici să dicteze în chestiuni de interes general. În cazul nostru, modul în care este asigurat serviciul de apă și canalizare la nivel de județ.
Potrivit proiectului, Consiliul Județean cotizează cu 750.000 de lei către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Bacău, care are ca rol organizarea, gestionarea și dezvoltarea în comun a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Serviciul este delegat Companiei Regionale de Apă Bacău (CRAB), operatorul care furnizează efectiv apa și asigură serviciile de canalizare în județ. ADI nu livrează direct aceste servicii, însă încheie și monitorizează contractul de delegare, stabilește strategia de dezvoltare și urmărește modul în care sunt respectați indicatorii de performanță. De asemenea, asociația are rolul de a coordona investițiile în infrastructura de apă și canalizare, de a reprezenta interesele autorităților locale și de a asigura funcționarea unitară a serviciului la nivel județean.
Pentru a înțelege mai bine: ADI doar verifică activitatea Companiei Regionale de Apă Bacău (CRAB), operatorul care se ocupă efectiv de serviciu.
Pe lângă Consiliul Județean, aceeași sumă este alocată și de Municipiul Bacău: 750.000 de lei. La acestea se adaugă contribuțiile tuturor localităților. Astfel, municipiul Moinești contribuie cu 35.000 de lei anual, iar orașe precum Târgu Ocna, Buhuși sau Dărmănești achită câte 25.000 de lei. În mediul rural, contribuțiile pornesc de la 1.000 de lei și pot ajunge până la 18.000 de lei. Printre comunele cu cele mai mari cotizații se numără Blăgești, Gârleni, Balcanii și Răcăciuni, fiecare cu câte 18.000 de lei anual, în timp ce alte localități, precum Hemeiuș, Racova, Dofteana, Filipești sau Mărgineni, plătesc câte 15.000 de lei.
Nu intrăm acum în discuții privind nivelul cotizațiilor – în special contribuțiile de câte 750.000 de lei ale Consiliului Județean și Municipiului Bacău ridică însă întrebări privind eficiența utilizării acestor fonduri, în condițiile în care ADI are un rol administrativ și de coordonare, iar serviciul propriu-zis este prestat de operatorul regional. În plus, în cadrul ADI nu contează numărul de locuitori și suma achitată drept cotizație: în Adunarea Generală, Municipiul Bacău are exact un vot, la fel ca cea mai mică comună din județ.
Salariile, cât contribuția tuturor localităților
Un tabel care prezintă propunerea de buget de venituri și cheltuieli a acestei asociații este relevant pentru activitatea depusă. Din suma anuală provenită din cotizații – adică 2.008.000 lei – salariile se ridică la 2.007.000 lei. Mult sau puțin, rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze.

Mai ales că asociația are organe de conducere interesante, cu personaje importante la nivelul Consiliului Județean. Schema de personal este publicată pe site, însă fără nume. De reținut că președinte este Marius Ciprian Bogea, director executiv la Consiliul Județean Bacău, cu o formare academică solidă în drept și management economic. Dar sosit în administrația publică cu aura de ofițer DIPI, ceea ce nu-i de ici de colo, plus un pedigree politic de care probabil s-a ținut seama. Despre domnia sa scria ziarul Adevărul în 2017: ”Ciprian Marius Bogea (40 de ani) s-a pensionat în decembrie de la Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă (MAI) iar în februarie a candidat singur pentru postul de director executiv al Consiliului Judeţean Bacău şi a obţinut 192 de puncte din 200 posibile. Este fiul Angelei Bogea, care a fost deputat PRM,vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, şef la Resurse Umane şi este acum consilier judeţean PSD”.
Ceea ce nu face decât să reflecte un adevăr, în politica locală nimic nu se pierde, sunt refolosite toate resursele și nimeni nu este lăsat la odihnă doar cu o pensie, dacă își poate dovedi valoarea și utilitatea.

Despre activitatea propriu-zisă a asociației vom reveni, eventual în urma unui interviu, pe care sperăm că îl vom obține de la conducere, pentru a clarifica oportunitatea existenței unei astfel de instituții care, în practică, are două efecte vizibile.
Primul: duce democrația într-o zonă discutabilă, cu vot egal între un membru care plătește 750.000 de lei și unul care contribuie cu 10.000 de lei. Al doilea derivă din primul: partidul care controlează cele mai multe primării poate impune decizii cu ușurință, chiar dacă nu are primari în orașe. O situație discutabilă, ambalată într-un statut care arată bine pe hârtie.
Valentin Bălănescu




