O vizită recentă în regatul a cărui democrație și-o dorea răposatul președinte Iliescu în zorii epocii libere de după ’89 mi-a oferit posibilitatea descoperiri acestui stil de existență socială, firește, nu în deplinătatea spațiului geografic, dar într-o secțiune, zic eu, relevantă pentru cineva care își dorește să-și formeze o idee despre visul suedez al primului președinte al României libere (atât cât poate fi). Din capul locului, Suedia pare, ca și dispersie a populației, cu un sac de cereale care, tras de cele două capete ascendent, face ca grosul să se adune gravitațional în partea inferioară. Mai exact, sudul regatului este mai dens în popor băștinaș și imigranți, pe restul de 2.000 și ceva de kilometri, densitatea scade proporțional cu apropierea de cercul polar. Adăugați la asta și atracția litoralului.
Când spui Suedia, spui regalitate, instituția monarhică onorându-și cu brio rolul simbolic. În afară de asta, politica externă are un suport de credibilitate suficient de solid, în contextul geopolitic regional și european. Relativ recenta integrare în structurile nord-atlantice a venit și ca o consecință a eforturilor diplomatice depuse sub imperiul amenințărilor estice (ca să nu spunem rusești). Mergând mai departe viața politică este cristalizată pe cele două curente consacrate, respectiv stânga-dreapta, dar cu acțiuni ce sunt expresii ale unor principii politice foarte solid conturate. În plus față de ceea ce se petrece la noi, grija față de banul național nu suportă fisuri. Nimeni nu aspiră la banul public, însușirea frauduloasă sau cunoscutele combinații dâmbovițene beneficiind de toleranță zero. Ca să vă faceți idee, în istoria recentă un înalt demnitar din executivul suedez a trebuit să-și dea demisia pentru că a cumpărat o ciocolată din banii instituției, respectiva persoană încurcând efectiv cardurile. Cu toate că a repus imediat suma în cont, deci prejudiciul recuperat, nu a existat toleranță pentru așa ceva. Spuneți-i lui Ciolacu despre asta, să vedeți ce zice. Sau lui Dragnea, Udrea și câți sunt sau au fost.
Suedia are impozite mari. Numai că banii colectați se văd, se știu și fac dovada preocupării administrațiilor pentru populație. Contactul vizual cu Suedia este copleșitor. E-o curățenie peste tot de zici că acolo nu trăiește nimeni. Printre tăpșane sau culturi, nu vezi gunoaie. În spații publice, la țărănoaia, în spatele blocurilor totul e bec. Salubritatea este de Liga Campionilor iar prezența acestor lucrători absolut discretă. Ninja. Este mult verde peste tot, rapița este mai mare ca la noi și abia a dat în floare, alergicii la polen având un pic de suferit în perioada asta. Drumurile nu sunt trasate cu vreo riglă, dar nu au gropi. Se văd lucrări de reparații, dar nu-ți sar plombele dacă treci peste vreun capac de canal. Există o preocupare pentru limitarea folosirii mașinilor, în orașe fiind pus accentul pe optimizarea transportului în comun, micșorarea benzilor până la 3 metri sau mai puțin, pentru a crea spații pietonale mai generoase și piste pentru biciclete.
Și la țară și în oraș, se aleargă. La câteva grade peste zero, suedezii ies la mișcare. Și organizat în semi-maratoane sau cross-uri, și voluntar după cum îi taie capul. Nu e pune problema stilului de alergat, ci a mișcării în sine. Dacă vrei să te răcorești, ei bine, aici am căzut pe spate. Apa de la robinet bate apa plată. Lejer. Rece și limpede de juri că în subsolul casei este un izvor de munte. De altfel nici nu prea vezi apă plată în magazine, doar carbogazeificată sau natural minerală.
Tot la nivelul impactului vizual, iese în evidență prezența polițiștilor în peisajul urban sau rural. Poți lua amendă dacă depășești viteza legală cu mai mult decât toleranța admisă, dar sigur rămâi fără permis dacă circuli drogat sau cu urme de beție în organism. Poți fi iertat în caz de urgență sau forță majoră, dar niciodată dacă ai mâncat rachiu. Lumea știe asta și cei ce riscă, pot rămâne fără job, dacă acesta implică uzul de mașină. Deci nu-i de joacă, pentru că nu-i loc de mica înțelegere. Administrația este digitalizată, mult mai mult decât la noi, dar insuficient pentru cei de aici, care reclamă dezvoltarea acesteia la nivel de Star Trek. Probabil a fi primar aici nu este mare zbârnă, că nu prea ai pe cine conduce. Aproape aș crede că un absolvent de IT cu un curs solid de administrație poate ocupa fotoliul alfa dintr-o comunitate, dacă dobândește încrederea celor din spațiu. Am pomenit încredere pentru că aici aceasta este capitală. Și cum se pierde o singură dată, vă dați seama că nu-i loc de întors.
Aici dacă muncești, ai, iar dacă nu muncești tot ai ceva, inclusiv locuință. Dacă teoretic n-ar trebui să fie homeless prin peisaj, ei se mai găsesc pentru că, atenție, dacă ești beneficiarul serviciilor sociale, primești banii cu care să-ți plătești chiria, utilitățile și să-ți iei de mâncare. Dacă alegi să-i risipești, suporți consecințele, deci este ceva asumat. În plus, ești obligat să depui eforturi pentru a-ți găsi de lucru, dar nu-ți pune nimeni talpa pe gât. Munca este respectată. Odată integrat într-o companie, te poți bucura de aprecieri pentru performanță, uneori chiar când nu te aștepți. Fie la un eveniment, fie spontan cel ce conduce compania te poate premia cu o seară veselă sau un obiect de preț, funcție de profilul activității. Poți fi sărbătorit, premiat, lăudat, dar și sancționat dacă dovedești mediocritate sau lene. Aici nu este omul lui cutare sau alte atribute de acest gen, onestitatea fiind una din calitățile prezente indiferent de rang. Salariile sunt proporționale cu ceea ce faci și cu pregătirea din dotare și oferă multe posibilități. De pildă, în week-end se mănâncă la cârciumă fără a se ruina bugetul sau se merge pe litoral ori în țările vecine la cumpărături.
Sună bine, dar dacă vrei să trăiești aici trebuie să te întrebuințezi zdravăn. Pe lângă faptul că trebuie să fii meseriaș în ce faci, dacă vorbești suedeza ești aranjat. Sigur se vorbește și engleză, dar aici se pune accent pe munca de echipă, oricât de mică ar fi o companie ți se spune că ești membru al unei echipe. Ori imaginați-vă că un coleg vă cere o sculă în suedeză și tu te uiți ca mamiferul la intrarea în mall. Nu merge. Așa că, o primă selecție se face la nivelul comunicării. Poți fi frumos, deștept, sexy, dacă nu vorbești suedeza, mergi liniștit în altă parte. Comunitatea are valorile ei, una dintre ele fiind aceea de a nu deranja. Nu sunt garduri de fier forjat, doar delimitări de vegetație sau rocă. Poți lua masa afară, nu se uită nimeni la tine în farfurie. Deși sunt aproape de producătorii de boxe profesionale Bang&Olufsen nu auzi preferințele muzicale ale vecinilor. Asculți ca să nu deranjezi. În casă sau la evenimente. Dacă vremea permite și ieși la plimbare te poți delecta cu vreo orchestră de amatori, foarte veseli care fac uz de dibăcia uzului vreunui instrument sub bagheta unui dirijor la fel de vesel.
Cum e cu românii de aici? Total diferit. Odată ce ating normalitatea sunt asimilați ca să nu spun seduși de calitatea vieții de aici. Țin legătura cu rudeniile din țară, dar din ce am întâlnit eu, niciunul nu mai vrea să se întoarcă în spațiul mioritic. Ca să ce?
GD PATRAUCEAN
